Răzvrătirea nihilistă este un război împotri­va lui Dumnezeu şi împotriva Adevărului; dar prea puţini nihilişti sunt conştienţi de acest lucru. Nihilismul teologic şi filosofic explicit este rezervat numai câtorva suflete singulare; pentru majoritatea celorlalţi, răzvrătirea nihilistă ia for­ma imediată a unui război împotriva autorităţii. Multe persoane a căror atitudine faţă de Dumnezeu şi faţă de Adevăr poate părea ambiguă îşi dezvăluie foarte clar nihilismul prin atitudinea lor faţă de „principiul blestemat şi fatal al autori­tăţii”, ca să folosim cuvintele lui Bakunin.

Astfel, „revelaţia” nihilistă declară, în mod imediat, anihilarea autorităţii. Unora dintre apo­logeţii ei le place să vorbească despre „corupţia”, „abuzurile” şi „nedreptăţile” din Vechea Ordine, ca justificare pentru răzvrătirea împotri­va ei; însă aceste lucruri – a căror existenţă nu o va nega nimeni – au constituit adesea un pretext, dar niciodată o cauză, pentru dezlănţuirile nihi­liste. Atacul nihilistului este îndreptat împotriva autorităţii înseşi. În sfera politicului şi în cea socială, nihilismul se manifestă în forma unei Re­voluţii, al cărei scop nu este o simplă schimbare a stăpânirii sau o reformă mai mult sau mai puțin răspândită a ordinii existente, ci întemeierea unei concepţii cu totul noi despre ţelul şi mijloacele guvernării. În sfera religiosului, nihilismul nu urmăreşte o simplă reformă a Bisericii şi nici chiar înfiinţarea unei „biserici” sau „religii” noi, ci o remodelare completă a ideii de religie şi de trăire spirituală. În artă şi în literatură, nihilis­tul nu este preocupat nici de schimbarea vechi­lor canoane estetice privitoare la subiectul operei sau la stil, nici de crearea unor noi genuri sau tradiţii, ci de o abordare cu totul nouă a proble­mei „creaţiei” artistice şi de o nouă definiţie a „artei”.

Nihilismul atacă înseşi principiile prime ale acestor discipline, iar nu simplele aplicări în­depărtate sau imperfecte ale principiilor. Lipsa de ordine atât de evidentă din politica, religia, arta contemporane, precum şi din alte domenii este rezultatul nimicirii intenţionate şi sistemati­ce a temeliilor autorităţii din ele. Politica şi mo­rala lipsite de principii, exprimarea artistică lipsită de disciplină, „experienţa religioasă” lipsită de discernământ – toate sunt urmarea directă a aplicării atitudinii de răzvrătire la ştiinţe şi disci­pline care odinioară erau stabile.

(Ieromonah Serafim Rose, Nihilismul: rădăcina revoluției în epoca modernă, traducere din limba engleză de Dana Cocargeanu, Ed. a 2-a, Editura Sophia, București, 2012, pp. 100-102)

Leave a reply

required