Începutul celui care doreşte să-şi asume viaţa monahală este însoţit de semne. Cei care intră în monahism ştiu acest lucru. E mai mult decât dorinţa care îmboldeşte pe cineva către această vieţuire, deşi această dorinţă este chiar temelia ei.
Se petrec însă şi alte întâmplări în care se vede clar mâna lui Dumnezeu. Acestea vor sluji mai târziu ca reazem dătător de nădejde pentru a putea termina ceea ce ai început şi te determină să-ţi fixezi şi să-ţi duci la împlinire scopul.
Este cu neputinţă a descrie exact ceea ce se petrece. Fiecare dintre voi a primit un semn tainic, şi numai aceleia i se pare a fi cu totul neobişnuit.
Acest fapt ne asigură că monahismul, atât la începutul cât şi la împlinirea lui, este o lucrare de provenienţă cerească; şi că o monahie este un fenomen miraculos şi graţios pe acest pământ, deşi la exterior se arată ponosită, mai mult ponosită decât graţioasă.
Sfântul Teofan Zăvorâtul, Râvna duhovnicească, Editura Sophia, p. 28