Fugi întotdeauna de ceea ce este prea mult și prea puțin în virtute, și caută cu osteneală calea de mijloc, ca să faci tot lucrul la vremea lui și cu măsura cuvenită.

Iată ce e prea mult: postul și privegherea prelungite, goliciunea, lanțurile și celelalte pe care țile iei asupră-ți mai presus de puterile tale; iar calea de mijloc e a mânca în fiecare zi, numai nu până la saț, a dormi potrivit și a te osteni și a face toate după predania cea credincioasă a Bisericii și după tipicul călugăresc – că oarecare din Părinți a zis: „Ce este peste măsură este de la demoni”.

Chiar dacă oarecari dintre nevoitori, prin nădejde tare în Dumnezeu și dragoste puternică față de El, au putut cu harul Lui, să ia asupra lor nevoințe peste măsură de mari, ceea ce rareori se întâmplă nu este recunoscut de către Sfinții Părinți drept poruncă și lege, ca oricine să fie dator a lua asupra sa această povară – fiindcă ea nu e fără de primejdie și vătămare.

Un singur lucru peste măsură iubește Dumnezeu – a iubi pe vrăjmași, a face bine celor ce ne fac rău, a binecuvânta pe cei ce ne blestemă și ne grăiesc de rău, a iubi pe orice om ca pe noi înșine sau chiar mai mult, așa cum Hristos ne-a iubit pe noi, a ne bucura cu cei ce se bucură și a plânge cu cei ce plâng, a mulțumi pururi pentru toate, a ne ruga neîncetat, a iubi pe Dumnezeu din toată inima și din tot sufletul.

Sfântul Ierarh Teofan Zăvorîtul, Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița 2010, p.95-96

Leave a reply

required