Marele Vasile scrie către cel ce viețuiește în lume: „Căci, pentru dobândirea mântuirii, este nevoie de mai multe osteneli și de pază, după ce ai trăit în mijlocul curselor și al tăriei puterilor răzvrătite și după ce ai în jurul tău întărâtările păcatelor și trezești toate simțurile tale ziua și noaptea către dorința lor” (P. S. B. 18, Cuvânt ascetic (I), p. 62).

Noi, dacă ne vom birui de mâncare și de băutură, nu vom suferi un război atât de cumplit, deoarece pustia, precum și lipsirea de vederile necuviincioase, de sunetele ispititoare și de celelalte pricini spre păcat, se fac asemenea unui zid care ne păzește. Noi biruim printr-un război mai mic, după cum a zis Sfântul Isaac: „Când (simțurile) nu primesc simțirea lucrurilor, se va câștiga biruința fără luptă” (Cuvântul 44, p. 230).

Căci prea-înțelept a zis Avva Pavel, cel cu darul dreptei-socotințe, ca cei ce sunt departe de lume se aseamănă cu cei ce se află departe de prăpastie și, chiar de s-ar trage de diavol, pâna vor ajunge la ea, strigă către Dumnezeu, iar El vine și-i slobozește. Dar cei ce se află în lume se aseamănă cu cei ce sunt lângă prăpastie și, când se trag de diavol, nu apucă a striga către Dumnezeu, ci îndată se surpă în ea.

Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri,  Ed. Buna Vestire, Bacău, 2000

Leave a reply

required