Soldaţii aflaţi în luptă se îmbărbătează cu nădejdea victoriei şi a unor ranguri mai înalte şi, astfel, se luptă cu vitejie. Creştin iubit, biruinţa ta nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva duhurilor rele. Ale tale vor fi şi proslăvirea şi cununa, de aceea nici cinstea, nici slava, nid lauda, nici pacea, nici biruinţa spre care priveşti nu sunt vremelnice şi pământeşti, ci cereşti şi veşnice, nu de la om, ci făgăduite de Cel ce nu poate să mintă. „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii” (Apoc. 2: 10).

Dacă fiii acestui veac vremelnic şi putregăios se ostenesc şi se luptă, oare pentru binele veşnic şi nepreţuit să nu ne luptăm?

Armele demonilor cu care ne luptă şi care ne atrag spre rău sunt cugetele rele, stârnite de ei în inimile noastre. Aceasta vânează ei la noi. De câte ori voim, gândim, vorbim sau facem răul, de atâtea ori suntem biruiţi de ei. De câte ori ne împotrivim lor, de atâtea ori îi înfrângem şi îl cinstim pe Dumnezeul nostru, Care cu milostivire ne cercetează şi ne încurajează, pentru a ne lupta cu ei, Care ne ajută să îi biruim, Care ne întăreşte ca să nu slăbim în luptă şi ne făgăduieşte cunună nestricăcioasă, pentru a rămâne până la sfârşit în luptă: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii.”

Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 65

Leave a reply

required