Deci, încetează creştine, cu lucrurile cele păgâneşti şi elineşti, ca nu prin călcarea Legii să necinsteşti pe Dumnezeu, ca să nu-ţi îngrămădeşti asupră-ţi urgie, în ziua urgiei şi a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, când va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor, după bunăvestirea Sa. Când, şi îngerii, cu cutremur; vor sta înainte. Unde nu numai pentru fapte, ci şi pentru gând şi cuvânt deşert vom fi osândiţi.

Să gândim fraţilor, că omul este ca iarba, zilele lui – ca floarea câmpului, aşa vor înflori. O clipă devreme şi toate vor înceta. Pentru ce în deşert te tulburi, o, omule? O noapte şi se va veşteji carnea ta şi picioarele tale vor înceta să meargă, ochii tăi se vor topi şi limba ta se va linişti şi glasul tău va lipsi şi suspinul tău se va înmulţi şi lacrimile tale vor curge şi nimeni nu va putea să-ţi ajute. Şi toţi lăsându-te, se va duce fiecare întru ale sale, şi nimeni nu va sta lângă tine. Iar îngerul cel nemilostiv, departe stând, va aştepta porunca Stăpânului, ca, răpind ticălosul tău suflet, să-l ducă în locul cel gătit lui, ca să secere ceea ce a semănat, unde lucrează şi prisosesc plângerea şi tânguirea şi suspinul, necazul şi strâmtorarea, scrâşnirea dinţilor şi durerea.

Acolo se vor topi ochii beţivilor. Acolo vor plânge şi cu dinţii vor scrâşni desfrânaţii şi preadesfrânaţii, furii, vrăjitorii, otrăvitorii, fermecătorii, descântătorii, toţi cei care pe calea cea largă au umblat. Și, vai lor, că acolo nu-i loc de desfătare pentru ei, după cum zice Domnul: „Vai, celor ce râdeţi acum, că veţi plânge”. Arătat este că acolo nu este cu putinţă, fraţilor, că uneori creştin să fii, alteori păgân să se facă cineva. Că venind Domnul, a surpat toate cele ale diavolului și din mâinile lui izbăvindu-ne pe noi, zice: „Eu sunt păstorul cel bun, veniţi după Mine. Eu sunt Calea şi Adevărul, veniţi către Mine toţi. Eu sunt Viaţa, Eu sunt lumina lumii, veniţi toţi către Mine. Lepădaţi-vă de satana, aruncaţi de la voi învăţăturile lui, dezbrăcaţi-vă de omul cel vechi şi de toate faptele lui şi întru cel nou îmbrăcaţi-vă. Cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi. Veniţi către Mine toţi. Legea lui Moise s-a dat, Darul şi Adevărul prin Mine, Iisus Hristos s-a făcut. Câţi după Legea veche vă îndreptaţi, aţi căzut din dar. Veniţi către Mine toţi, că pe cel ce vine la Mine nu îl voi scoate afară.

O, nemăsurată bunătate a lui Dumnezeu, care pe toţi îi cheamă, căci El voieşte ca toţi să se mântuiască. Slavă iubirii lui de oameni! Să nu ne mai îndreptăm numai după Lege. Că Hristos ne-a răscumpărat pe noi din blestemul Legii. Lui se cuvine slavă în veci. Amin.

Sfântul Efrem Sirul, Proloagele, volumul I, Editura Bunavestire, pp. 502-503

Leave a reply

required