Vezi-ți, omule, sărăcia! Dumnezeu îți dăruiește totul, ca unui cerșetor și sărac. Îți dăruiește toate ale Sale, pentru că tu nu ai nimic. Altfel, nu ai putea trăi nici măcar o clipă. Dumnezeu cunoaște lipsa și sărăcia ta și Își deschide vistieria, din care îți dăruiește bunătățile Sale pentru trebuințele vieții tale. Din ceasul nașterii și până în ceasul morții tale, El îți arată propria sărăcie. Gol te naști, vii în lume fără nimic; gol ieși din lume, deci pleci tot fără nimic (vezi Iov 1: 21; 1 Tim 6: 7). Tot ceea ce agonisești de la naștere până la moarte numai ție îți slujește și toate sunt bunătățile lui Dumnezeu, iar nu ale tale. Dumnezeu îți dăruiește toate acestea ca unui sărac și necăjit, căci fără acestea nu poți trăi.

Învață deci:

Să-ți cunoști sărăcia și nenorocirea și, astfel, să te smerești. Ești cerșetor și sărac, căci nu ai nimic al tău, ci toate le primești de la Dumnezeu.

Să cunoști bunătatea dumnezeiască, care toate ni le dăruiește nouă, celor cerșetori și săraci.

Să-I mulțumești pentru toate lui Dumnezeu, ca Dătătorului tuturor bunătăților noastre. De la El primim orice bunătate, fără vreun merit al nostru. Întotdeauna, cu vrednicie și cu dreptate, să-I mulțumim pentru toate. Slava lui Dumnezeu, Binefăcătorului, pentru toate!

De aici, vedem că toți oamenii sunt deopotrivă, întru sărăcie și necaz. Sărăcia îi face pe toți egali. Fie că cineva deține mult, fie că deține puțin, nimic nu este al său, ci este un bun străin.

De aceea nimeni nu trebuie să se înalțe asupra celorlalți și să-i disprețuiască pe ceilalți. Tot ceea ce are cineva este de fapt bun străin, iar nu al lui. De ce să te mândrești cu cele străine?

Prin urmare, trebuie să ne ajutăm la nevoie unul pe altul. Toate câte le avem sunt bunătățile lui Dumnezeu, de aceea trebuie să le și chivernisim după voia Sa. Casa noastră trebuie să slujească pentru odihna aproapelui nostru; hrana noastră trebuie să-l hrănească pe aproapele nostru; argintul și aurul nostru trebuie să vină în ajutor nevoilor aproapelui nostru; dobitoacele noastre trebuie să slujească și celorlalți oameni ș.a.m.d.

Aceste învățături și altele asemenea le desprindem din cunoașterea sărăciei noastre și a bunătății lui Dumnezeu fată de noi. Aceasta este sărăcia cea vremelnică, materială, căreia îi suntem supuși cu toții.

Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumeniţa, 2008

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.