Împãrate Sfinte, Cela ce esti mai înainte de toti vecii Fiul Tatãlui si Cuvântul Lui Cel împreunã fãrã de început si împreunã vesnic, Iisuse Hristoase, Fãcãtorul cerului si al pãmântului, Ziditorul meu, Carele prin atotziditoare porunca Ta ai scos toate dintru nefiintã si pre mine întru aceastã viatã m-ai adus, Cela ce bine ai voit a-mi dãrui în scãldãtoarea Botezului harul nasterii celei de Sus în Sfântul Duh si a pune pecetea Darului Acestuia pre mãdularele trupului meu în Sfânta Tainã a Mirungerii, Cela ce ai pus în inima mea dorul de a Te cãuta pre Tine, Unul Dumnezeu Cel Adevãrat – auzi rugãciunea mea.

Cã nici luminã am, nici bucurie, nici întelepciune, nici viatã, nici putere afarã de Tine; dar nici vrednic sunt pentru multimea pãcatelor mele sã caut cãtre Tine, Dumnezeul meu; ci pentru Cuvântul Tãu, cã „tot ceea ce veti cere în rugãciune, crezând, veti primi” si „tot ce veti cere întru Numele Meu voi face vouã”, îndrãznind chem cãtre Tine: binecuvânteazã, Doamne, ziua aceasta pe care mi-ai dat pentru cea negrãitã bunãtatea Ta; si mã învredniceste, în puterea binecuvântãrii Tale, ca toatã fapta si cuvântul din ziua ce încep acum, sã le sãvârsesc, Însuti pentru tine, spre slava Ta, în frica Ta, dupre voia Ta, în duhul întregii cugetãri si al curãtiei, al smeritei cugetãri, al rãbdãrii, al dragostei, al blândetii, al pãcii, al bãrbãtiei, al întelepciunii, cu rugãciune si în tot ceasul amintindu-mi cã pretundinea esti.

Asa, Doamne, pentru nemãrginitã bunãtatea Ta, cu Duhul Tãu cel Sfânt mã povãtuieste întru tot lucrul si cuvântul cel bun si-mi dãruieste fãrã poticnire sã trec toatã calea vietii înaintea fetei Tale, ca nici o fãrãdelege sã mai adaug dreptãtii pre carea o ai descoperit nouã.

Doamne, Cel mare si mult milostiv, îndurã-Te spre mine cela ce rãu mã pierd; sã nu ascunzi de la mine fata Ta, nici cãile mântuirii Tale; iar de mã va duce voia mea cea stricãcioasã pre alte cãi, atunci nu mã cruta, Mântuitorul meu si cu sila mã întoarce la calea Ta cea sfântã. Cãci Tu, cunoscãtorule de inimi Cel bun, cunosti toatã nimicnicia mea si nebunia, toatã orbeala mea si toatã nepriceperea; dar si durerea inimii mele si suspinurile sufletului meu înaintea Ta sunt.

Pentru aceasta mã rog Tie: auzi-mã în scârba mea, întãreste-mã de Sus cu puterea Ta; ridicã-mã pre cel doborât de pãcat, slobozeste-mã, pre cel robit de patimi, tãmãduieste-mi toatã rana cea ascunsã, curãteste-mã de toatã întinãciunea trupului si a duhului; pãzeste-mã de tot lucrul si cuvântul stricãtor de suflet, de toatã miscarea cea lãuntricã si cea dinafarã, Tie neplãcutã si aproapelui meu nefolositoare. Aratã, mie, Doamne, calea în carea voi merge, Însuti mã învatã ce mi se cade sã grãiesc; iar, de este voia Ta, sã tac, învatã-mã cum, în duhul pãcii sã tac, nu scârbind, nici smintind pe fratele.

Rogu-mã Tie, lege pune mie în cãile poruncilor Tale si nu mã lãsa pânã la suflarea mea cea mai de pre urmã sã mã înstrãinez de lumina asezãmintelor Tale, pânã ce va fi porunca Ta singura lege a întregii mele firi: si cea vremelnicã si cea vesnicã.

Dãruieste-mi mie, Doamne sã ajung la cunostinta adevãrului Tãu. Prelungeste-mi viata pânã voi aduce Tie roada de pocãintã adevãratã; sã nu mã iei la jumãtatea zilelor mele, nici în ceasul întunecãrii mele, ci, înainte de a mã întoarce în pãmântul din carele am fost luat, binevoieste sã mã întorc la Tine, Dumnezeul meu si mai înainte de a pãrãsi aceastã viatã sã vazã sufletul meu slava fiilor învierii. Iar când, întru adâncul întelepciunii Tale, ai rânduit a pune capãt vietii mele pe pãmânt, atunci, mai înainte fã mie cunoscutã moartea mea, ca sã se gãteascã sufletul meu spre a Te întâmpina.

În ziua aceea, cea mare si sfântã mie, fii cu mine, Doamne si dãruieste mie bucuria cea negrãitã a mântuirii Tale. Curãteste-mã de toatã greseala cea vãzutã si cea ascunsã, si de toatã fãrãdelegea ce se tãinuieste întru cele dinlãuntru ale mele, si mã învredniceste sã aduc rãspuns bun înaintea scaunului cel înfricosat al judecãtii Tale.

Dumnezeule, Dumnezeul meu, multe lucruri si mari cer eu de la Tine, Împãratul cel Preaînalt, dar nu am uitat nevrednicia mea, nici spurcãciunea mea, nici urâciunea; ci, rogu-mã Tie, miluieste-mã si nu mã trece cu vederea, nici mã lepãda pre mine de la fata Ta, pentru prea multã îndrãzneala mea; ba mai vârtos si înmulteste în mine aceastã sfântã si dreaptã îndrãznealã si întru puterea dragostei Tale mã cãlãuzeste pre urmele pasilor Tãi.

Dãruieste mie, celui mai de pe urmã si mai lepãdat dintre toti oamenii sã Te iubesc pre Tine, precum Însuti ai poruncit nouã; din toatã inima mea si din tot sufletul meu si din tot cugetul meu, din toatã vârtutea mea; cu întreaga mea fãpturã îmi dãruieste sã Te iubesc pre Tine, Doamne.

Cã Singur esti Acoperitorul cel Sfânt si Atotputernic si Apãrãtorul vietii mele si Tie rugãciunile mele aduc si Cuvântãrile de slavã acum si în vecii vecilor. Amin

Preluată de pe http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/

Leave a reply

required