Simplitatea este un dar de la Dumnezeu în zilele noastre și o putem dobândi cu multă nevoință căci am părăsit pe deplin această viețuire de aur și am îmbrățișat încrengătura sofisticată a modernității celei bolnave. În trecut oamenii pentru că erau simpli în fapt și în gândire puteau trăi mult mai fericiți și mai feriți de nebunie, de stres și învrăjbire. Cuviosul Paisie Aghioritul cu un limbaj plin de duh ne învață simplitatea pentru a putea trăi fericiți și capabili de a simți pe Dumnezeu:

Bună este cunoașterea, bună e și școlirea, dar dacă nu se sfințesc sunt fapte fără rost ce duc la catastrofă.

Au venit odată la coliba mea niște studenți încărcați cu cărți și mi-au spus: ,,am venit, Părinte, să discutăm despre Vechiul Testament. Dumnezeu nu îngăduie cunoașterea?” – ,,Care cunoaștere?, îi întreb. ,,Aceea care se dobândește cu mintea?”

-,,Da”, îmi răspund ei. ,,Dar această cunoaștere te duce numai până la lună, nu te urcă la Dumnezeu”. Sunt bune puterile creierului, care îl urcă pe om pe lună cheltuind miliarde de dolari, pe carburant, dar mai bune sunt puterile duhovnicești, care îl urcă pe om la Dumnezeu cu carburant puțin. Cu un posmag. Odată, l-amîntrebat pe un american care venise la chilia mea: ,,Ca națiune mare sunteți, ce mare izbândă ați făcut?”

,,-Am mers pe lună”, mi-a răspuns. ,,Cât de departe este?” îl întreb. ,,Să spunem, o jumătate de milon de kilometri”, mi-a zis. ,,câte milioane ați cheltuit ca să mergeți pe lună?” – „Din 1950 până acum, am cheltuit râuri de dolari”, mi-a spus. ,,La Dumnezeu ați mers?, îl întreb .Cât de departe e Dumnezeu? -,,Dumnezeu” îmi spune, ” este foarte departe”
-,,Noi, însă, cu un singur posmag mergem la Dumnezeu”, îi spun.

Cunoașterea firească ne ajută să dobândim cunoașterea duhovnicească; însă când omul rămâne la cele zidite și nu urcă la Dumnezeu: adică rămâne la raiul pământesc, ce e udat de Tigru și Eufrat, și se bucură de natura cea frumoasă, cu animale, însă nu urcă la raiul cel ceresc, să se bucure cu îngerii și sfinții.

Ca să urcăm în raiul cel cersc este absolut necesară credința în Stăpânul raiului, este absolut necesar să-L iubim, să ne recunoaștem păcătoșenia, să ne smerim, să-L cunoatem și să vorbim cu El prin rugăciune și să-I dăm slavă și atunci când ne ajută și atunci când ne încearcă.

-Atunci când cineva are o cultură elementară, aceasta este o unealtă ce ajută. Omul, însă, nu trebuie să râvnească, însă, a dobândi cunoștințe pentru a-i ajuta pe alții sau pentru a face pe deșteptul, ci pentru a se ajuta pe sine.

Dacă cineva se străduiește să sfințească tot ceea ce i-a dat Dumnezeu, vine harul și luminează. În aceasta află și dogmatica și teologia, fiindcă trăiește tainele lui Dumnezeu.

Cuv. Paisie Aghioritul – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Editura Schitul Lacu

Leave a reply

required