Dacă unii neagă sfinţenia, alţii îi exagerează caracterul. Sfinţenia este reală, vie, naturală, accesibilă. Putinţa sfinţeniei este un dat al condiţiei umane. Sfinţenia nu este o exagerare, ci dimpotrivă, este starea de echilibru şi armonie care aduce o viaţă plină de bucurie. Sfinţii sunt oameni adevăraţi şi nimic din ce e omenesc nu le lipseşte, doar că în ei binele a învins răul.Adesea trăim lângă sfinţi şi nu-i recunoaştem.
Pentru a ajunge la o viaţă desăvârşită, omului i s-a dăruit har dumnezeiesc – energie necreată – şi de aceea mântuirea nu este posibilă fără har.
Oamenii în care ajunge să împărățească harul sunt sfinţi, căci harul aşează omul în ordinea divină prin sfinţenie[1]. Toţi oamenii – ne spune ştiinţa – emană lumină şi energie, dar sfinţii răspândesc lumină necreată, dumnezeiască.
Căile sfinţeniei sunt variate ca însăşi viaţa, căci sfinţenia trebuie practicată în toate aspectele existenţei umane.Apostolul Petru este un sfânt pe cât de mare, pe atât de uman, adesea pitoresc. Deşi măreţ, el face gafe, deşi un mare conducător de oameni, el este asemenea tuturor. Apostolul Pavel este sfântul care se detaşează prin marea lui cultură, în vreme ce Evanghelistul loan Îl aprinde pe Dumnezeu în inimi. Ioan Gură de Aur este sfântul misiunii preoţeşti; el nu este numai un iubitor al harului, ci un sfinţit prin har, nu este un oportunist în mânuirea cuvântului, ci un cutezător care pentru adevăr şi dreptate a înfruntat prigoana şi temniţa. Mulţi împăraţi, ostaşi, gânditori, creatori şi mari organizatori au fost sfinţi şi deschid calea sfinţeniei pentru toţi oamenii, indiferent de profesiune, naţiune, sex ori vârstă[2].
Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Ediția a II-a, Editura Bonifaciu, Bacău, 2012, pag. 467
[1] ”Domnul iubeşte făpturile Lui atât, încât a dat omului revărsarea Duhului Său Sfânt şi în Duhul Sfânt omul se face asemenea lui Dumnezeu” (Sf. Siluan Athonitul, op. cit., Despre sfinţi, p.175). (N. ed.)
[2] ”În Vieţile Sfinţilor sunt foarte multe exemple minunate despre felul în care un tânăr devine sfânt, o fecioară se sfinţeşte, un ţăran, un împărat, un văcar, un judecător, un profesor, un soldat, un scriitor, un medic, un filosof, un ministru, un artist, doi oameni căsătoriţi, se sfinţesc cu toţii…” (Sf. Iustin Popovici, Credinţa ortodoxă şi viaţa în Hristos, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 59). (N. ed.)
Sursa: https://ioanianolide.wordpress.com/