1) Credinţa vie. Dacă Hristos pentru toți a pătimit și a murit, atunci și pentru mine și pentru tine a făcut-o. Dacă El este Mântuitorul tuturor celor ce cred în El cu adevărat, atunci este și Mântuitorul meu și al tău. Cu aceste cugete se va aprinde candela credinței.

2) Nădejdea. Dacă El atât a suferit pentru tine, oare te va părăsi la nevoie? El poate şi vrea să te ajute. Poate, pentru că este Atotînţelept şi Atotputernic; vrea, pentru că este Bun şi te iubeşte. Din bunătatea şi iubirea Sa pentru tine a pătimit. Dacă zăboveşte, aşteaptă să vadă răbdarea ta. În felul acesta, rabdă şi aşteaptă-L! Negreşit va veni şi nu va întârzia, pentru că este credincios cuvintelor Sale.

3) Dragostea faţă de El. El atât ne-a iubit pe mine şi pe tine, potrivnicii Lui, că a şi murit pentru noi. Nu este nimic mai mare ca această dragoste! De aceea, cum să nu iubim pe Cel care este Iubire şi să nu răspundem la rândul nostru cu dragoste pentru dragoste? Pe omul care ne-a făcut un bine cât de mic, îl iubim. Oare pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pe un asemenea Binefăcător, mare şi înfricoşător întru Slavă, să nu-L iubeşti?

4) Ascultarea, căci, pentru a nu-L răni pe cel ce te iubeşte şi-ţi arată o deosebită afecţiune, negreşit trebuie să faci ascultare. Iar prin ascultare se dovedeşte dragostea, aşa precum Domnul Însuşi învaţă: „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte” (Ioan 14: 21).

Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 32

Leave a reply

required