1. Rugăciune, prin care cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru ridicarea crucii; căci aşa cum copiii aflaţi în suferinţă îşi spun părinţilor întristarea, primind de la ei mângîiere, ori aşa cum prietenii îşi împărtăşesc unul altuia necazurile şi astfel simt în inimă o oarecare uşurare, aşijderea şi noi simţim cea mai mare uşurare în întristarea noastră atunci când, prin rugăciune, împărtăşim întristarea noastră lui Dumnezeu, “Care este Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea” (II Cor. 1, 3-4).
2. Prin mărturisirea păcatelor, căci prin aceasta omul recunoaşte că a căzut în nenorocire din pricina păcatelor sale şi, ca atare, nu se plânge de nimeni, decât de sine şi de păcatele pe care le-a făcut. Astfel, celui ce mărturiseşte şi se pocăieşte I se trimite mângâiere de la Dumnezeu.
3. Necazul şi întristarea se uşurează prin cântări duhovniceşti. Şi călătorii îşi alungă plictisul şi urâtul cu felurite cântece; şi lucrătorii uită de alean cântând, căci cântarea e pentru cel întristat ca o alifie pe rană sau ca apa pentru cel însetat.
4. Răbdarea se întăreşte prin aşteptarea izbăvirii, care vine , de nu înainte de moarte, însă oricum o dată cu moartea, căci moartea pune capăt oricărei restrişti.
5. Prin privirea icoanelor Patimilor lui Hristos, ale sfinţilor mucenici şi ale celorlaţi sfinţi, precum şi prin luarea-aminte la cei ce suferă acum, precum s-a spus.
6. Aşteptarea slavei ce va să vină aduce mângâiere. Astfel, plugarii se mângâie cu nădejdea roadelor, călătorii cu nădejdea odihnei, ostaşii – cu nădejdea biruinţei şi a slavei, negustorii – cu nădejdea bogăţiei. Dacă nădejdea, în aceste bunătăţi vremelnice, dă putere, cu cât mai mult nădejdea bunătăţilor neamăgitoare şi negrăite va îmbărbăta şi insufla spre răbdarea necazurilor şi întristărilor.
7. Sfânta Scriptură dă mângâiere în felurite chipuri sufletelor ce suferă şi se tânguiesc. Într-o farmacie bine aprovizionată sunt felurite doctorii, prin care se tămăduiesc felurite boli trupeşti, iar în Sfânta Scriptură ni se înfăţişează felurite mijloace care ne pot mângâia şi întări întru răbdare, căci pentru asta ne-a şi fost dată de la Dumnezeu, “căci prin răbdarea şi mângâierea care vin din Scripturi, să avem nădejde” (Rom. 15,4).
Sf. Tihon din Zadonsk