Cumpătarea este o virtute de mare valoare morală. Ea este o abţinere nu de la cele interzise ci de la cele permise, facându-se deci în scopul îndreptării. Abţinerea de la cele interzise nu este cumpătare, ci este respect faţă de lege…

Cumpătarea este un ghid de îndreptare, alcătuit spre eliberarea de patimile care au robit trupul, spre liniştirea instinctelor şi a impulsurilor păcătoase, spre curăţirea minţii şi pacificarea inimii. Cumpătarea îl împodobeşte pe cel ce o cultivă cu toate bunurile decenţei, si ale modestiei şi îmbracă caracterul său cu Strălucitoarea aură a harului ei…

Cumpătarea nu înseamnă a nu mai mânca nimic, deoarece aceasta ar duce la o violentă distrugere a vieţii; ea înseamnă abţinerea treptată, făcută în scopul potolirii patimilor trupeşti, a dobândirii evlaviei şi a înţelegerii idealurilor celor mai înalte. Oricine se luptă pentru dobândirea virtuţilor are nevoie de cumpătare.

Sfântul Nectarie Taumaturgul, Editura Egumeniţa, pp. 58-60

Leave a reply

required