Nu disprețui ceea ce nu cunoști.
Pe Dumnezeu foarte greu îl intuiesc oamenii.
Smerenia, așa cum o aflăm în Pateric și Filocalie, este mai greu de dobândit pentru că nu este din lucrarea omului.
Dacă starea normală a omului este cuviința, smerenia trebuie să o dobândească.
Smerenia și dragostea nu cad niciodată. Sunt două calități recomandate de Mântuitorul care aparțin lui Dumnezeu. Diavolul nu poate sa fie nici plin de dragoste, nici smerit.

Mântuitorul, știți, ne recomandă în privința aceasta, când e vorba de smerenie, un cuvânt special, spunand așa: „Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă pentru sufletele voastre”, adică de la El să învățăm. Mântuitorul Hristos, și Dumnezeu Tatăl și Sfântul Duh, sunt smeriți, numai diavolul este mândru.
Cere ajutorul lui Dumnezeu că El are de toate și, când vede că apelăm la El, ne ajută.
Raporturile noastre trebuie să fie de bună cuviință și de bun simț, dacă le avem pe acestea răzbim în viață.
Omul trebuie să fie îndumnezeit ca să ajunga smerit și plin de dragoste, că aceste două însușiri (smerenia și dragostea) sunt însușirile lui Dumnezeu. Omul îndumnezeit nu poate să mintă și nu poate să se mândrească.
Dumnezeu este foarte prezent în viața noastră și atuncea oriunde suntem ne putem adresa lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este prezent mereu și ne ascultă. Însă cu această încredere în Dumnezeu, cu această credință puternică, nu cu o rugăciune formală.
Dacă nu te rogi continuu, cu încredere, cu smerenie înaintea lui Dumnezeu, nu-ți răspunde Dumnezeu.
Dumnezeu este sfințenie, este cumpătare, este tot ce e mai curat în viața aceasta din preajma noastră.

Părintele Sofian BOGHIU
http://www.crestinortodox.ro/

Leave a reply

required