Ia sa-mi spuneti mie unde erati voi cu 100 de ani în urma? Sa-mi spuneti acum repede! Sa vedem. Dar unde o sa fiti peste 100 de ani? Stiti?
Vedeti ca nu stiti nici unde erati, nici unde mergeti? Ce-a spus Mântuitorul Apostolilor? Voi nu stiti de unde veniti si unde mergeti. Eu stiu de unde vin. Eu vin de la Tatal si merg la Tatal.
Deci bagati de seama, noi suntem calatori si straini. Ati vazut la Psaltire? Ca nemernic sunt eu pe pamânt si strain ca si toti parintii mei.
Vezi ca a rasarit soarele? Si stii ca n-are încotro, merge la apus. Asa si noi: îndata ce-am rasarit prin nastere, mergem în fiecare clipa spre groapa. Ziua nasterii da mâna, înca de la nastere, cu ziua mortii, ca nu avem unde calatori. Ne-am nascut ca sa murim. În-telegeti? Lege vesnica pusa de Dumnezeu între oameni.
Daca noi în calatoria asta a noastra facem ceva bun, ne ducem la o bucurie si la o fericire fara margini. Daca în calatoria asta ne legam cu lucrurile lumii si facem rau si murim nespovediti si în pacate, ne ducem la o munca care n-are sfârsit. Dumnezeu ne-a adus în viata tocmai pentru asta, ca sa avem când ne pregati în putina viata pe care o avem pe pamânt.
Ce ramâne pe pamânt? Bogatia? Cinstea? Viata? Tineretea? Bucuriile lumii? Ce este care nu-i vis si umbra?
Nu stii ca mai deunazi erai un copilas? Nu vezi un copilas mic care acum a rasarit? Ati auzit ce spune Scriptura? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, asa va înflori. A rasarit o floricica; creste floarea mai mare. Apoi gata, se marita, se însoara, numai apare toamna pe cap, cum a aparut la mata si la mine. A început a se înalbi barba, parul. Gata! Patru anotimpuri are viata noastra. Primavara este copilaria; vara este tineretea; toamna este batrânetea. Si iarna gata; este sfârsitul aproape!
Deci asa în felul acesta, gândindu-ne noi ca suntem trecatori si straini, în fiecare zi sa facem ceva bun. Mântuitorul spune în Evanghelie: Nici pentru un pahar de apa rece dat în numele Domnului, nu-ti vei pierde plata ta.
Am sa dau un pahar de apa rece; dar daca pot sa-i dau si altceva, este si mai bine. O bucatica de pâine; daca nu, un banut; daca nu, o mâna de faina; daca nu, un ou; daca nu, ceva în fiecare zi sa te înveti sa dai, ca acolo nu ti le mai fura nimeni.
Si ce facem rau si ce facem bine, le trimitem înainte. Auzi ce spune Evanghelia? Faceti-va voua comori unde furii nu le fura, si rugina nu le strica, si molia nu le roade; ca unde va fi comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.
Vezi când mergi la un drum departe? Poate ai sa calatoresti 100-200 de km, femeia îti pune în rucsac de acasa cele ce-ti trebuie de drum: „Mai, omule, ti-am pus schimburi, poate transpiri; ti-am pus mâncare, ti-am pus un cutit, ti-am pus o sticla de vin sau de apa; ti-am pus o lanterna, ti-am pus o lumânare, ti-am pus un chibrit, ti-am pus acolo sa ai un ban de cheltuiala! De toate ti-am pus”.
Si când stai la popas, ce gasesti în rucsac? Nu gasesti ce-ai pus? Mult, putin. Poate ti-ar mai trebui multe: „Mai, dar prost am fost! De ce n-am pus eu tot ce-mi trebuie de acasa? Aici n-am de unde sa mai iau. Aici nu-i sotia, nu-i casa, nu-i averea, nu-i nimic”.
Asa-i si pe drumul cerului. Ai trimis o metanie cu lacrima, ai trimis o rugaciune, o milostenie, o facere de bine, o rabdare cu multumita în boala în fata lui Dumnezeu; ai trimis o spovedanie curata, ai trimis citirea unor carti sfinte. Ce-ai facut tu pentru suflet, acolo le gasesti.
„Mai, dar eu credeam ca astea s-au uitat!” Nu se uita. Ca de la botez, avem doi îngeri. Avem un înger rau pe umarul stâng si un înger al dreptatii de la ceata stapâniilor din cer pe umarul drept. Unul scrie cele bune; celalalt, cele rele. Nu numai ce-am facut rau, ci si ce-am gândit. El îti da gând rau si daca vede ca-l primesti, scrie. „În ziua cutare, în ceasul cutare, a primit gândurile mele cele rele pe care i le-am dat eu”. Si el le scrie acolo.
Când te duci la vami, ai sa întrebi: „Mai, de unde stie asta?” Pentru ca el are scris tot. Dosare, ca asta-i contabil grozav. Scrie tot. Nu poti zice nimic. Ai vazut Sfânta Teodora când trecea prin vami: „Ma minunam foarte când am ajuns la vama betiei, ca dracii îmi aduceau aminte de toate paharele de rachiu si de vin pe care le-am baut în viata mea. În ce zi, unde si cu cine”.
Ca dracii sunt putere nalucitoare. Te îndeamna prin cumnati, cumetri, cuscri, nepoti, veri. „Cumetre, dar n-ai baut cu mine? Nu ne-ai pus lautari sa ne cânte? Dar n-ai chiuit si ai batut din palme dupa ce te-ai îmbatat?” Dracii au scris tot.
Ei, daca am sti ce contabili avem cu noi! Vai de mine! Nu ramâne nimic nescris. Da, mama ?
Din Ne vorbeste Parintele Cleopa – vol. 1-10 Editura Episcopiei Romanului 1995-2000