Sã slujim trupului numai în cele necesare; sufletului, însã, sã-i dãm ce-i mai bun, spre a-l slobozi, cu ajutorul filosofiei, ca dintr-o închisoare, de legãtura cu patimile trupului, ca sã facem în același timp și trupul stãpân peste patimi. Stomacului sã-i slujim numai în cele de trebuințã, sã nu-i dãm mâncãrile cele mai plãcute, cum fac cei care cautã bucãtari și oameni pentru servit la masã, cei care cautã oameni, care rãscolesc pãmântul și marea, ca și cum ar plãti bir unui stãpân neîndurãtor. Vrednici de milã sunt unii ca aceștia din pricina îndeletnicirii lor; nu suferã mai puțin decât cei chinuiți în iad, care scarmãnã lânã ca sã întreținã focul, sau carã apã cu ciurul și o varsã într-un vas gãurit, așa cã muncile lor nu mai au sfârșit.
A te îngriji de aranjatul pãrului și de haine mai mult decât e necesar este, dupã cuvântul lui Diogene sau o faptã de om necugetat, sau o faptã de om ticãlos . A cãuta sã fii elegant și a fi numit de alții elegant socot cã este tot atât de rușinos ca și a trãi în desfrâu sau a strica altora casele. Este oare vreo deosebire pentru un om cu mintea sãnãtoasã dacã îmbracã o hainã scumpã sau una ieftinã, atâta vreme cât și una și alta îl apãrã iarna de frig și vara de cãldurã? Tot așa și în toate celelalte nu trebuie sã ne îngrijim mai mult decât e necesar și nici sã purtãm grijã de trup mai mult decât e bine pentru suflet. Pentru un bãrbat, care poartã cu adevãrat acest nume, este tot atât de rușinos a fi elegant și iubitor de trup ca și a fi înclinat în chip nevrednic spre orice altã patimã. A-ți da toatã silința ca trupul sã fie cât mai bine înseamnã a nu te cunoaște pe tine însuți și a nu înțelege porunca înțeleaptã, care spune cã nu ceea ce se vede este omul; și este nevoie de mai multã înțelepciune, cu ajutorul cãreia fiecare din noi, nu contează care, ajunge de se cunoaște pe el însuși.
Sf. Vasile cel Mare, Cuvânt către tineri, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rãdãuților, Suceava, 2009