Ca să-L cunoşti pe Dumnezeu trebuie să te deschizi lui Dumnezeu cu toată fiinţa. Aici nu există cunoaştere fără comuniune şi fără împărtăşire reciprocă. Cunoaşterea lui Dumnezeu este astfel una transformantă, presupune asemănarea cu El. Nu poţi să-L cunoşti pe Dumnezeu stând în afară de Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu este Binele, nu poţi să Îl cunoşti pe Dumnezeu fără să te îmbunătăţeşti. Dacă Dumnezeu este Frumos, trebuie să ne înfrumuseţăm şi noi.

Deci, cunoaşterea atributelor lui Dumnezeu nu este un procedeu abstract, ci cunoaşterea lui Dumnezeu înseamnă împărtăşirea de bunătatea lui Dumnezeu, de frumuseţea lui Dumnezeu, de adevărul lui Dumnezeu. Nu poţi să cunoşti Binele, dacă nu faci binele, nu poţi să cunoşti Frumosul, dacă nu devii frumos, iar dacă acest lucru este valabil şi pentru binele şi frumosul creat, limitat, cu atât mai mult când este vorba de Dumnezeu. De aceea în cunoaşterea duhovnicească, religioasă, dimensiunea etică este indispensabilă. Nu însă din pricina unei impuneri exterioare, a unui legalism. Nu pentru că Dumnezeu ne-a poruncit să facem binele şi să nu facem răul, ci fiindcă virtuţile sunt însăşi concretizarea şi întruparea atributelor şi energiilor lui Dumnezeu.

Extras din Testamentul teologic al Sfântului Grigorie Palama,

 articol publicat în ziarul Lumina

Leave a reply

required