Să răbdăm suferința și durerea, și să ne rugăm pentru orice om suferind, căci ia gândiți-vă câți oameni oftează pe pământ! Luați seama la spitale, la ospicii, la oamenii care sunt tulburați sufletește și suferă.
Dacă ați fost încercați puțin de aceste boli sufletești, știți ce lucru înspăimântător sunt. Uitați-vă la oamenii stăpâniți de diavoli, ce durere înfricoșătoare suferă și ce chin interior! Viața lor lăuntrică este o mucenicie. Le citești molitvele și vezi că spumegă, deci gândește-te la durerea din sufletele lor.
Să nu ne intereseze din ce motiv au ajuns aici, au primit această palmă de la Dumnezeu, ci să vedem doar durerea și suferința, pentru că nu este ușor unui suflet să se izbăvească de puterea drăcească. Mergeți la clinicile de psihiatrie să vedeți sufletele suferinde ale oamenilor!
Noi, care ne zicem sănătoși, să nu-i uităm pe acești oameni, numele lor să nu lipsească din rugăciunile și din grija noastră și să-L implorăm pe Dumnezeu să le trimită răbdare, ușurare și să le dea vindecare. Trebuie să ne obișnuim cu suferința fraților noștri, căci dacă n-o facem, nu avem iubire, dacă-i uităm, suntem în afara iubirii dumnezeiești. Dumnezeu îi încearcă pentru ca să-i aducă în Împărăția Lui.
Când durerea celui bolnav, a celui deznădăjduit, închis în carcera judecății lui Dumnezeu, devine a noastră, atunci Dumnezeu ne va vindeca pe noi.”

Pr. Efrem Filotheitul

 

Leave a reply

required