Dacă te tulbură faptele și păcatele aproapelui și-ți fură liniștea sufletească, amintește-ți despre aceasta:

a) Dacă greșeala aproapelui, pe care ai dori s-o îndrepți, îți tulbură liniștea ta sufletească și te enervează, atunci și tu greșești și, prin urmare, nu poți îndrepta greșeala prin greșeală, ea se îndreaptă prin blândețe.

b) Râvna care vrea să îndrepte orice rău este ea însăși un mare rău.

e) Ține minte că ai în ochiul tău o bârnă, iar tu arăți spre paiul fratelui.

d) Există nedesăvârșiri inevitabile, există chiar și unele utile. Se întâmplă ca prin rău să se ispitească binele.

e) Exemplul marii răbdări a lui Dumnezeu trebuie să înfrâneze lipsa noastră de răbdare, care ne lipsește de liniște.

f) Exemplul Domnului nostru Iisus Hristos ne arată cu câtă blândețe și răbdare trebuie să suportăm greșelile omenești. Iar dacă nu suntem puși să-i conducem pe oameni, trebuie să privim cu detașare la ele.

g) Fiecăruia i se pare vrednică de osândă acea faptă a aproapelui care îl demască pe el însuși prin ceva.

h) Nimic nu ne liniștește și nu ne împacă cu faptele celor din jur, ca tăcerea, rugăciunea și dragostea.

Sfântul Iosif, Stareţul Purtător de Dumnezeu de la Optina, Editura Platytera, Bucuresti, 2006

Leave a reply

required