Gheronda, la ce să luăm aminte mai mult în Postul Mare?

– La noblețe, la noblețea duhovnicească.

Gheronda, Postul Mare nu este mai mult o perioadă de pocaință?

– Noblețe, noblețe, ca să fiți prinși în mreaja lui Hristos. Altfel nu-i chip să sporiți. Dacă ați ști ce aduce noblețea, ați vâna-o zi și noapte; nici n-ați mai dormi. Dacă cercetezi cu de-amănuntul noblețea duhovnicească, vei vedea ascunsă în ea măreția lui Dumnezeu.

Gheronda, ce este noblețea mai exact?

– Noblețea duhovnicească este superioritatea duhovnicească, este jertfă. Un suflet nobil are pretenții numai de la sine însuși, iar nu de la ceilalți. Se jertfește pentru ceilalți, fără să aștepte răsplată. Uită tot ce dă, dar își amintește până și cel mai mic lucru care i se dă. Are mărinimie, are smerenie și simplitate, are lipsă de interes, cinste… le are pe toate. Are cea mai mare bucurie și veselie duhovnicească.

Noblețea duhovnicească are Harul lui Dumnezeu, este – cum să spun? – o însușire dumnezeiască.Acolo unde există noblețe, lucrarea nu se face cu zgomot, nu se face la vedere. De aceea acolo Se odihnește Hristos și acolo este binecuvântarea lui Hristos.

Noblețea duhovnicească are dreptate duhovnicească, iar dreptatea duhovnicească are noblețe duhovnicească sau, mai bine spus, noblețea este dreptate duhovnicească. De aceea omul care are noblețe duhovnicească nu este supus legii – “legea nu este pusă pentru cel drept“. Un astfel de om preferă să fie ucis decât să ucidă.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007

Leave a reply

required