Nu ştii că viaţa de aici este o călătorie? Oare eşti cetăţean? Nu! Eşti călător. Ai înţeles ce am spus? Nu eşti cetăţean, ci drumeţ şi călător. Să nu spui că am această cetate sau pe cealaltă. Nimeni nu are cetate. Ea se află sus, iar cele de aici reprezintă calea.

Deci mergem în fiecare zi atâta cât firea încuviinţează cu bucurie. Oare cineva adună pe cale bani? Cineva, pe cale, ascunde aur în pământ?

Deci când intri în han, spune-mi, te apuci să-l înfrumuseţezi? Nu, ci mănânci şi bei şi te grăbeşti să pleci! Viaţa de aici este un han. Am intrat, am străbătut viaţa de aici, să ne îngrijim să ieşim cu nădejde bună, să nu lăsăm nimic aici, ca să nu pierdem acolo. Când intri în han, ce-i spui copilului?

Ia seama bine unde îţi pui lucrurile, nu cumva să laşi ceva aici, să nu se piardă ceva, nici mic, nici neînsemnat, ca să ne întoarcem cu toate lucrurile acasă! La fel şi noi în viaţa aceasta. Să vedem viaţa ca pe un han şi să nu părăsim nimic aici, în han, ci să le întoarcem pe toate în cetatea mamă.

Eşti trecător şi drumeţ, sau mai bine zis, chiar mai neînsemnat decât trecătorul. De ce? îţi voi spune! Trecătorul ştie când intră în han şi când pleacă de acolo, pentru că îşi este propriul stăpân şi el hotărăşte când va intra şi când va pleca. Eu însă nu ştiu când intru în han, adică în viaţa de aici, nu ştiu nici când ies. Şi deseori pregătesc mâncăruri pentru multă vreme, dar Domnul mă cheamă degrabă: „Nebune! în această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?” (Luca 12, 20).

Ieşirea din han este nesigură, deţinerea bunurilor nestatornică, în tot locul prăpăstii nenumărate, talazuri de pretutindeni. De ce alergi ca nebunul dupa umbre? De ce laşi adevărul şi fugi după umbre?”

 “Două sute cincizeci de parabole” Sf Ioan Gură de Aur, Ed. Egumenița 2011

Leave a reply

required