În știință să ne fie, că nu ne va mântui pe noi locul, dacă nu vom face voia lui Dumnezeu, ci pe fiecare îl mântuiește mintea cea cu bunăvoie către Dumnezeu.

Că nu este ajutor nici din dregătoria cea  cinstită, nici din locul cel sfânt, pentru cel care nu face porunca lui Dumnezeu. Că, ce dregătorie este mai mare decât dregătoria lui Adam, cea fără de moarte, sau ce loc este mai frumos, decât Raiul, din care a fost izgonit Adam, prin călcarea poruncii lui Dumnezeu?

Și, dimpotrivă, ce este mai de ocară, decât gunoiul, pe care șezând Iov a păzit porunca lui Dumnezeu și în Rai s-a sălășluit? Iar, Saul, la împărăție fiind și în palate de mult preț stând, și viața aceasta a pierdut-o și nici pe cealaltă n-a câștigat-o. Iar Lot, aflându-se în Sodoma, în mijlocul unui popor fără de lege, făcând poruncile lui Dumnezeu, s-a mântuit și cunună cu sfinții a luat. Și de va zice cineva că nu se poate mântui în lume, cu femei și cu copii, unul ca acela, cu nebunie se înșeală, că, pretutindeni, ne primește pe noi Dumnezeu, dacă împlinim poruncile Lui. Locul pe nimeni nu mântuiește, nici nu osândește, ci, pe fiecare, faptele îl osândesc sau îl mântuiesc.

Deci, măcar că în lume petrecem, o, fraților, să nu ne deznădăjduim chiar de am și greșit cu ceva, ci, iarăși, prin pocăință, să alergăm la Dumnezeu și să fim milostivi și darnici cu cei săraci și neputincioși, din averile noastre.

Căci, mai mult pentru unii ca aceștia ți-a încredințat ție Dumnezeu averea, că ea cu nimeni nu s-a născut împreună. Pentru aceea, să dai milostenie singur, de bună voie, că de mult ajutor este sufletului tău, adică, a da casa ta, și pe rudeniile tale fără de grijă să-i faci, apoi, după aceștia, și la alții să faci milostenie. Că este fățărnicie, ca la săracii cei străini să împarți milostenie, iar neamul tău sau cei din casa ta să fie goi, desculți și flămânzi.

Și să nu ai martori lângă tine, când faci milostenie. Pe rudele cele apropiate ale tale să nu le treci cu vederea. Mai întâi, pe cei din casa ta și pe rudeniile tale fără de grijă să-i faci, apoi, după aceștia, si la altii să faci milostenie. Că este fățărnicie, ca la săracii cei străini să împarți milostenie, iar neamul tău sau cei din casa ta să fie goi, desculți și flămânzi.

Deci, cum zici că te îngrijești de sufletele lor, iar de trupeasca lor nevoie nu te îngrijești? Cum, dar, îi vei duce pe dânșii la frica lui Dumnezeu, atâta timp cât îi necăjesc pe ei trupeștile neajunsuri? O, câtă nepricepere și câtă inimă rea!

Au n-ați auzit Scriptura care zice: „Fericit este cel ce miluiește sufletele robilor săi și nu-și lasă neamul său în nevoi”. Că de vei supăra pe ai tăi, iar pe alții vei milui, îți va zice ție Domnul: „Fățarnice, orbitule de răutate, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți și gunoiul fratelui tău.”  Deci, auzind acestea acum, așa să miluiești pe cei de aproape ai tăi și să te îngrijești de hrana lor, ca să faci milostiv pe Dumnezeu față de tine. A Căruia este slava în veci!

Proloagele sau Viețile Sfinților, 5 Martie: Cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur pentru cei ce zic că nu se pot mântui în lume

http://marturieathonita.ro

 

Leave a reply

required