Sufletele copiilor sunt moi şi fragede; dacă învăţăturile bune sunt întipărite asupra lor încă de la început, nimeni nu o să le mai poată şterge, deoarece cu timpul ele se întăresc ca o pecete, aşa cum se întâmplă cu ceara.

Un lucru moale ia orice contur, deoarece încă nu a căpătat o formă a sa statornică.Sufletele copiilor mai seamănă şi cu nişte planşe de pictură sau cu un material pentru sculptat. Este nevoie de multă atenţie şi sârguinţă din partea pictorilor pentru a realiza un tablou frumos. Sculptorii, de asemenea, îndepărtează cu multă răbdare ceea ce prisoseşte şi adaugă ceea ce este necesar, pentru a obţine opera pe care o doresc.

Nu există un material mai minunat pentru a crea o operă de artă decât sufletele copiilor; tot ce trebuie e ca aceasta să se facă la timp. Astfel, părinţii făuresc nişte icoane însufleţite ale lui Dumnezeu, nişte statui vii.

Părinții sunt datori de a aşeza legi şi de a o organiza în aşa fel încât să nu fie distrusă de lucrarea puterilor răufăcătoare sau anarhiste. Felurite tendinţe, înclinaţii şi puteri – bune şi rele – se luptă pentru a câştiga un loc şi pentru a-şi întări stăpânirea asupra sufletului copilului.

Așadar, părinţii sunt cei ce pun legile și responsabilitatea de părinte este una uriaşă dacă nu se îngrijesc de educarea corectă şi la timp a copiilor lor; iar această muncă este uşoară la vârsta copilăriei deoarece, lipsiţi de experienţă şi ascultători cum sunt copiii, se modelează uşor. După ce cresc, această muncă de zidire a casei sufletului lor devine mult mai anevoioasă.

Despre creşterea copiilor după Sfântul Ioan Gură de Aur, Prot. Teodor Zisis, Capete morale [Ἠθικά κεφάλαια], Ed. Vriennios, Salonic, 2002, pp. 185-199

Leave a reply

required