De aceea zic vouă: „Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?” (Mt. 6, 25)
Vedeți că nu a spus doar: Nu vă îngrijiți de viața voastră, ci a adăugat și motivul pentru care a poruncit aceasta. După ce a spus, nu poți sluji și lui Dumnezeu și lui Mamona, a adăugat de aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi.
De aceea? De ce de aceea? Din pricina pierderii de nedescris. Căci paguba ce o suferim nu este legată doar de bogății, ci rana se face în părțile cele mai esențiale, rănind mântuirea, alungându-ne de la Dumnezeu. Cel care ne-a făcut, Care se îngrijește de noi și ne iubește. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi. Numai după ce Iisus arată că vătămarea este de nedescris, atunci și nu înainte, face învățătura să fie mai aspră. Hristos nu ne cere doar să alungăm ceea ce avem, ci ne interzice până și să ne îngrijim de mâncarea de care avem nevoie, spunând: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nu pentru că sufletul are nevoie de mâncare, pentru că este imaterial. El vorbește în sens figurat. Pentru că, deși sufletul ca atare nu are nevoie de mâncare, nu poate să rămână în trup decât dacă acesta este hrănit.

                  Sfântul Ioan Gură de Aur, Evanghelia după Matei, Omilia 21.2.10, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip

Leave a reply

required