În această lume, noi purtăm, o luptă neâncetată, o luptă pentru Icoana lui Dumnezeu care se află în sufletul nostru. Cine o fură de la noi? Toți iconoclaștii, toți potrivnicii icoanelor, iar primul iconoclast este păcatul.
Păcatul nu Îl suportă pe Dumnezeu, nu Îl vrea pe Dumnezeu nici în om, nici în lumea dimprejurul său.
În păcat iconoclastul principal este satana, împreună cu îngerii săi, diavolii cei întunecați. Ei sunt aceia care ne fură sufletele noastre, care aruncă păcate în sufletele noastre și acoperă Chipul lui Dumnezeu care este în noi. Cu catranul cel negru al păcatelor spoiesc Chipul lui Dumnezeu din sufletele noastre. Și omul, dacă trăiește în păcate fără să se pocăiască, dacă nu se luptă împotriva păcatelor sale, dacă rămâne în ele, dacă nu le spovedește, ce rămâne din sufletul său? Chipul lui Dumnezeu rămâne cu totul mânjit de vicii care răspândesc duhoare, de patimi și de moarte, înfricoșătoare imagine, cumplită rușine!
În această lume, noi suntem, frate, la luptă, mereu în luptă. Niciodată nu încetează această luptă. Nu există împăcare între om și diavol, nu există împăcare între om și păcat. Diavolul aleargă în jurul fiecăruia dintre noi căutand ca să o schimonosească, să întineze, să distrugă, să nimicească Icoana lui Dumnezeu, Care este întru noi, ca să-l poată purta pe om după voia lui cea demonică și nebună și să-l înfunde în iad.
De aceea în Evanghelie auzim de atâtea ori din gura Mântuitorului: Privegheați, privegheați asupra sufletelor voastre! (Matei 24, 42; 26,41). Sufletul este măreția dumnezeiască întru tine, mărirea dumnezeiască. Aceasta este cea mai de seamă valoare pe care o aveți; cea mai de seamă valoare după Dumnezeu, în toate lumile, este sufletul omului. Ia aminte ce faci cu sufletul tău! El este nemuritor și vesnic. Unde va merge sufletul tău depinde de tine: va merge, oare, în veșnica Împărăție a Cerurilor sau în întunericul veșnic, în iad – depinde de libera ta voie.
Ia aminte cum trăiești! Știi cine ești: măreția dumnezeiască în această lume. Îți cunoști vrednicia, trăiește potrivit cu ea. Iar pe aceasta întotdeauna o păzește numai Domnul Hristos, Sfânta Sa Biserica și toate sfintele puteri pe care El i le-a dăruit. Iată, Domnul i-a dăruit Bisericii toate mijloacele și puterile, pentru ca să păstrăm întru noi această măreție dumnezeiască și să o sporim până la cea mai înaltă măsură. Ne-a dăruit Sfintele Taine și sfintele virtuți.
Cuviosul Iustin de la Celie, Cuvinte despre veșnicie – predici alese, Editura Egumenița, 2013