Lângă un bătrân oarecare viețuia un frate care era cam leneș. Acesta urmând să moară, zăcea în preajma unuia din părinți, și îl vedea bătrânul ușor ieșind  din trup. Vrând bătrânul a încredința pe frați, i-a zis lui :

– Frate, să mă crezi, că noi toți știm, că n-ai fost frate nevoitor spre postire și cum de ieși așa cu osârdie din trup ?

Fratele i-a raspuns :

– Cred, părinte, că adevărat ai zis dar de când m-am facut monah nu mai știu să fi judecat pe vreun om. Deci vreau să zic către Dumnezeu : Tu ai zis, Stăpâne, nu judecați si nu veți fi judecați, lăsați și vi se va lăsa vouă !

Zis-a lui bătrânul :

– Pace ție, fiule !

Și s-a mântuit fără osteneală.

Sursa: pateric.ro

 

Leave a reply

required