„Care este însemnătatea duhovnicească a familiei pe pămînt?

Familia este izvorul divin al vieţii pe pămînt, precum însuşi Dumnezeu este singurul izvor al vieţii cereşti şi pămînteşti, prin harul Duhului Sfînt care s-a dat Bisericii. Omul nu poate exista şi rodi singur, ci numai în comunitate, în familie. Familia este casa vieţii fireşti, aşa cum Biserica este casa vieţii duhovniceşti, căci pe amîndouă le-a întemeiat Dumnezeu, una pentru trup, iar cealaltă pentru suflet. Dar numai unite una cu alta, familia cu Biserica, vor putea înnoi viaţa pe pămînt, vor putea salva societatea omenească de la pierzare şi vor asigura mîntuirea sufletelor noastre.

Familia şi Biserica îşi au ca izvor şi model unitatea Preasfintei Treimi şi doar cel ce îşi duce viaţa fără prihană, în familie şi în Biserică, va fi vrednic de a intra în lumina cea veşnică a Preasfintei Treimi. Dacă familia creştină păstrează cu sfinţenie dreapta cre­dinţă şi este iubitoare de Dumnezeu, de rugăciune, de bise­rică şi de toate cele sfinte, ea formează cea mai tare cetate şi obşte duhovnicească de pe pămînt. O asemenea familie, for­mată din părinţi credincioşi, în mod sigur va avea şi copii buni, sănătoşi, ascultători şi binecredincioşi. Iar familia ruptă de Biserica Ortodoxă şi robită de păcate grele, ca beţia, desfrîul, uciderea de copii, înjurăturile, ura şi furtul, este o casă a iadului, prăvălie a diavolilor şi povară a societăţii. O aseme­nea familie bolnavă ucide viaţa adevărată pe pămînt, naşte şi creşte copii răi, necredincioşi şi ucigaşi şi poate îmbolnăvi pe toţi cei din jur.

Numai trăind în marea familie a Bisericii lui Hristos şi într-o familie cu adevărat creştină, omul rezistă mai uşor în faţa ispitelor de tot felul şi a greutăţilor vieţii, biruind singu­rătatea și tristeţea care îl lovesc aşa de mult pe pămînt. De aceea a şi zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine să fie omul singur. Sâ-i facem ajutor asemenea lui (Facerea 2,18). Aşadar, familia este întemeiată de Dumnezeu pentru a continua viaţa pe pămînt, pentru a păstra credinţa şi viaţa morală în societate, pentru a creşte copii credincioşi şi ascul­tători de Biserică, spre lauda Preasfintei Treimi, şi pentru a birui toate ispitele trupeşti şi sufleteşti care vin de la diavo­lul, de la lume şi de la trup.”

Părintele Ioanichie Bălan, Călăuza Ortodoxă în familie și societate, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, p. 10-11

Leave a reply

required