Din păcate, vechile împreună-vorbiri părinteşti de Dumnezeu insuflate au ajuns rare; citirea Vieţilor Sfinţilor Părinţi a fost părăsită aproape cu totul, ba chiar şi cu însăşi Sfânta Evanghelie ne îndeletnicim prea puţin, din pricina răcelii noastre faţă de lucrarea mântuirii, şi pentru aceasta vom da răspuns la Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos.
Deşi maica noastră, Biserica, ne propovăduieşte zi de zi câte o pericopă, ba chiar şi două, din Sfânta Evanghelie, cât de ades nu reuşim să ascultăm acest dulce glas evanghelicesc!
Unii cu gătitul, alţii cu gătelile, vin la sfânta biserică târziu, şi astfel nu toţi se folosesc de dulceaţa învăţăturii Mântuitorului Hristos. Iar unii, măcar că la început vin, se lipsesc şi ei de această mană mântuitoare, pentru că fie se înviforează cu grijile lumeşti şi cu bântuielile cele gândite ale vrăjmaşului, fie că singuri nu iau aminte şi se răspândesc de zarva poporului, mai ales când stau departe, iar cei care slujesc citesc Sfânta Evanghelie prea încet, de nu se poate auzi.
Dimpotrivă, ce mângâiere de negrăit ar fi de am citi mereu, în toată vremea, viaţa Mântuitorului Hristos! Cum ne-ar îndulci ea şi sufletul, şi însăşi alcătuirea trupească, şi la ce înaltă treaptă a curăţiei şi a desăvârşirii ar putea să se înalţe sufletul în urma acestei statornice îndulciri!
Sfântul Serafim de Sarov, Rânduieli de viață creștină, Editura Sophia, București, 2007, p. 21