Faţă de această poruncă greşesc bărbatul sau femeia, dacă s-au sulemenit, ori s-au împodobit peste măsură, ori au folosit vopsele sau miresme într-un scop ticălos şi au pricinuit sminteală altuia.

Faţă de această poruncă greşesc nu numai cei ce desfrânează cu femeia măritată a aproapelui, ci şi cei care desfrânează cu o femeie necăsătorită. Fiindcă, după cel de al patrulea canon al Sfântului Grigorie al Nisei şi desfrânarea se socoteşte preadesfrânare.

Greşesc acei călugări care desfrânează sau se însoară, aceia care cad în desfrânare duhovnicească, adică în erezie şi învăţătură rătăcită. La această poruncă se adaugă lăcomia pântecelui, cântecele (deşuchiate), înfăţişările desmăţate şi aţâţătoare şi toate câte sunt pricini ale desfrânării. Faţă de această poruncă greşesc bărbatul sau femeia dacă s-au sulemenit, ori s-au împodobit peste măsură, ori au folosit vopsele sau miresme într-un scop ticălos şi au pricinuit sminteală altuia; dacă cineva a îndemnat pe altul la păcate trupeşti, ori a fost mijlocitor la asemenea fapte, prin scrisori, veşti, daruri sau prin altele de acest fel.

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet, Editura Bunavestire, Bacău, 2001, p.18)

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.