Soțul și soția să fie cuviincioși unul față de altul, să nu se jignească unii pe alții, să fie de acord în creșterea copiilor.

Se întâmplă în familii ca tata să-și iubească copiii într-un anumit fel, respectându-le toate gusturile și să-i facă astfel obraznici. Mama caută să-i învețe să se roage, să postească, să nu spună vorbe de rușine. Or, copilul ascultă, e foarte inteligent și foarte atent, primește și privește în jurul lui, iar acest dezacord între mamă si tată este un dezastru pentru el. Așa încât smerenia înseamnă în primul rând bună-cuviință și respect reciproc între soț și soție; înseamnă lupta împotriva mândriei. Acest lucru trebuie transmis în familie și, dacă se poate, nu numai copiilor. Copiii sunt influențați: ceea ce văd în casă, aceea fac în viața lor.

Să nu spui ceva prin care să-l umilești pe celălalt, să-l rușinezi, ci să încerci să-l ajuti cu adevărat. Dacă îi spui sincer niște lucruri, el simte, te aude și te respectă. Dacă îi spui cu un aer de învățător, atunci te înghite, dar nu respectă ceea ce-i spui. De aceea, sinceritatea și buna-cuviință sunt primele virtuți care întăresc și susțin virtutea smereniei într-o căsnicie.

Arhimandrit Sofian Boghiu, Smerenia și dragostea însușirile trăirii ortodoxe, Fundația Tradiția Românească, București, 2002, p. 20

Leave a reply

required