Pentru a-ţi agonisi virtutea neosândirii şi a nu ţine pizmă faţă de vrăjmaşii tăi, ci a-i iubi, a-i ierta şi a te ruga lui Dumnzeu din tot sufletul să fie iertaţi, chiar dacă te-au ocărât, chiar dacă te-au păgubit şi chiar dacă ţi-au pus şi viaţa în pericol de moarte, contemplă pe Domnul răstignit pe cruce. Priveşte-L însângerat, cu cunună de spini împletiţi pe cap, cu faţa necinstită şi scuipată, cu buzele arse de sete şi durere, vezi-L cum roagă pe Părintele Său a ierta pe ucigaşi: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca 23, 34). Deşi putea porunci pământului să-i înghită într-o clipă!

De aici, ia seama cum Atotputernicul lumii a iertat păcatul atâtor vrăjmaşi şi ucigaşi. Ce lucru mare e dacă tu, un nimic, tu viermele ticălos şi neputincios al pământului, vei urma Lui şi vei ierta vrăjmaşilor tăi din inimă?

Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, pp. 159-160

Leave a reply

required