Mai întâi fiecare să se roage lui Dumnezeu să-i rânduiască duhovnic bun şi să-i dea voinţă şi putere să-şi cunoască toate păcatele şi să aibă lacrimi pentru ele.

Apoi este dator fiecare să-şi noteze în linişte pe hârtie toate păcatele făcute de la ultima spovedanie şi pe care le-a uitat sau şi le-a amintit din viaţă. Spovedania se face cu post, în biserică, în faţa icoanei Mântuitorului, după ce preotul citeşte molitfa de spovedanie.

După ce credinciosul îşi citeşte păcatele notate, ca să nu fie uitate, preotul este dator să-l întrebe şi el de unele păcate, mai ales de cele mari, care sunt mai greu de mărturisit. Unii creştini se pregătesc şi postesc o zi întreagă înainte de spovedanie, iar după ce se mărturisesc şi primesc canon şi dezlegare, rup hârtia cu păcate, se închină în biserică, fac o rugăciune de mulţumire lui Dumnezeu, iau agheasmă mare şi anaforă şi se reîntorc la casele lor.

În Biserica Ortodoxă se află unele îndreptare de spovedanie făcute după Sfintele Canoane şi după tradiţia monahală veche care pot ajuta pe clerici, pe monahi şi credincioşi să se mărturisească la duhovnici cât mai corect şi mai complet.

Protosinghel Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în Biserică, volumul I, Editura Sfintei Mănăstiri Sihăstria, 1991, p. 46

Leave a reply

required