Lipsa credinței, desparțirea de învățătura Bisericii Dreptslăvitoare îl conduce pe om la multe lucruri necugetate și cu efecte dezastruoase în viitor. Conform educației moderne astăzi auzim foarte des cuvinte nesăbuite, chiar blesteme, fără ca cineva să conștientizeze gravitatea acestui fapt și rezonanța lor în lumea înconjurătoare.

Uneori oamenii își „drăcuiesc” proprii copii, sau propriile rude, propriile lucruri, propria muncă de pe ogoare și apoi se așteaptă ca evenimentele vieții să fie fericite. Părintele Porfirie ne propune niște exemple demne de luat în seamă:

Părintele Porfirie spunea că părinții sunt datori să fie foarte atenți la felul în care se adresează copiilor lor. Ei trebuie să-i binecuvânteze, nu să-i blesteme sau să-i certe, căci fiecare om care binecuvintează răspândește binele, iar fiecare om ce blestemă răspândește răul. Și a dat Părintele și un exemplu pe care el însuși îl cunoștea din viața reală:

Odată, un copil s-a dus la joacă, deși mama îl rugase să ducă măgarul la câmp. Când s-a întors acasă, mama toată numai nervi, l-a blestemat în toate felurile grosoloane care le ies din gură oamenilor nesăbuiți și fără legătură cu Biserica.

Atunci, copilul a luat măgarul și a plecat. Pe drum, a căzut de pe măgar, s-a lovit rău cu capul de o piatră și a murit. Niște trecători l-au găsit și l-au dus acasă. Când l-a văzut mama lui, își smulgea părul din cap, dar degeaba, răul fusese deja făcut. De aceea, și binecuvântarea atrage binele, iar blestemul atrage răul, nenorocirea, nefericirea.

Antologie de sfaturi şi îndrumări – Părintele Porfirie Bairaktaris

Leave a reply

required