Într-o zi, un om, în trecere pe la Muntele Athos, a pus această întrebare mai multor Stareți: „Care este lucrul cel mai însemnat în viața noastră?” De fiecare dată i s-a răspuns: „Dragostea dumnezeiască; a iubi pe Dumnezeu și a iubi pe aproapele”.

El a zis: „Eu nu am dragoste nici pentru rugăciune, nici pentru Dumnezeu, nici pentru ceilalți. Ce-i de făcut?” Apoi a hotărât de la sine: „Voi face ca și cum aș avea această dragoste”. Treizeci de ani mai târziu Duhul Sfânt i-a dat harul dragostei.

Neapărat vor fi ceasuri, săptămâni, ani în care vom trăi fără să zărim lucrarea Duhului în noi. Acestea sunt răstimpuri de mare însemnătate, în care avem prilejul să ne arătăm credincioșia iubirii pentru Hristos. Chiar dacă nu zărim lucrarea harului, trebuie să trăim ca și cum Duhul ar fi cu noi.

Starețul Siluan socotea că, dacă păzim cu credincioșie poruncile lui Dumnezeu, veni-va vremea când harul se va arăta și va rămâne pururea cu noi.

Arhim. Sofronie SaharovExtras din “Dorit-am de mântuirea Ta, Doamne…”

Calendar Creștin Ortodox 2015, cu citiri și învățături pentru fiecare zi a anului, pag.326.

Leave a reply

required