Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre ipocrizie:

„Ipocrizia înseamnă a avea ceva [în minte], dar a te comporta cu totul diferit”; moraliștii contemporani definesc ipocrizia astfel: „ Ipocrizia înseamnă sustragerea prestigiului, sau viciul sub chipul virtuții; astfel încât, dacă adevărul este ceva dumnezeiesc, ipocritul, care se află în afara sa, de vreme ce altceva este și altceva arată că este, se ajunge în chip evident dușmanul lui Dumnezeu. ”

Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre cei ipocriți: „Vrei să dobândești slavă de pe urma evlaviei? Dacă ești cu adevărat evlavios și nu cugeți nimic viclean în sinea ta, trebuie să te bucuri nu pentru că pari [evlavios], ci pentru că ești; iar dacă, nefiind [evlavios] cu adevărat, poftești slava celor mulți, gândește-te că nu aceștia ne vor judeca în ziua [Judecății], ci Acela care și cele ascunse le cunoaște în chip amănunțit; iar dacă îți cunoști păcatele, dar te arăți celorlalți curat, nu numai că nu trebuie să te bucuri, ci trebuie să și suferi și să suspini amar, gândindu-te neâncetat la ziua în care toate se vor descoperi. Poftești cinste? Respinge-o, știind că te face datornic. Nu-ți acordă nimeni nici o cinste? De aceea trebuie să te bucuri. ”

Sfântul Vasile cel Mare afirmă despre cel ipocrit: „Având pururea ură în adâncul inimii, ipocritul nu arată decât o iubire superficială, asemenea recifelor, care, fiind acoperite numai puțin de apele [mării], provoacă accidente celor nepregătiți. ” Ipocrizia este vlăstarul invidiei, care aduce cu sine toate relele.

Sfântul Ioan Gură de Aur arată: „Ca un om evlavios, vrea să fie numit sfânt și toți să I se închine; vezi înfățișarea exterioară a unuia ca acesta și crezi că le săvârșește pe toate după Dumnezeu, dar inima lui este plină de invidie și vicleșug și de tot felul de rele” ; iar Nil zice: „[Ipocritul] socotește că sub vălul posomorelii poate să ascundă nerușinarea pe care o are în sine și că poate să acopere patimile de rușine ale sufletului cu îmbrăcămintea străină. ”

Iar Iov spune că [ipocritul] vorbește cu gura și cinste cu buzele; dar inima [sa] este departe; învață în zadar pilde, înșelându-I pe toți sub aparența cuviinței.

Iar un alt înțelept mărturisește: la vorbă și la chip pare a fi asemenea mielului, dar înăuntrul lui cu nimic nu diferă de balaur. Ipocritul este cel mai nedrept dintre oameni, pentru că a părea că ești drept, dar a nu fi, este cea mai mare nedreptate.

 Sfântul Nectarie din Eghina, Cunoaște-te pe tine însuți sau Despre virtute, Editura Sophia, 2012, p.372-373

Leave a reply

required