Iată, Mirele vine în miezul nopţii/ Şi fericită e sluga pe care o va afla priveghind/ Iar nevrednică-i aceea/ Pe care o va afla lenevindu-se./ Vezi, dar suflete al meu/ Cu somnul să nu te îngreuiezi/ Ca să nu te dai morţii/ Şi afară de Împărăţie să te încui/ Ci te deşteaptă, strigând:/ Sfânt, Sfânt, Sfânt/ Eşti Dumnezeul nostru/ Cu folosinţele celor fără de trupuri/ Miluieşte-ne pe noi!

Cei mai mulţi dintre noi am auzit acest tropar în perioada Săptămânii Mari, când se cântă la slujbele Deniilor. Însă, el face parte şi din rânduiala Miezonopticii, care se săvârşeşte în toate zilele, cu excepţia sâmbetelor şi a duminicilor – când rânduiala este puţin diferită.

Această laudă bisericească simbolizează Învierea şi a doua venire a Mântuitorului şi, de aceea, se cântă la miezul nopţii: „Iată, Mirele vine în Miezul nopţii şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind”. Inspirat din Pilda celor zece fecioare, troparul reflectă credinţa creştinilor în Parusie, o venire pe care ei o consideră foarte apropiată.

Este bine să urmăm dorinţa strămoşilor şi a părinţilor noştri, de a fi conştienţi şi pregătiţi, având în inimile noastre rugăciunea permanentă și răspunzând, în același timp, la îndemnul Mântuitorului: „Privegheaţi, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: seara, ori la miezul nopţii, ori la cântatul cocoşilor, ori dimineaţa, ca nu cumva, venind fără de veste, să vă afle dormind” (Marcu 23,35).

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.