Întru acestea se cearcă răbdarea omului şi se arată dorul ce-l are către Dumnezeu.

Frate, de voieşti a te face monah, întâi socoteşte în gândul tău că de acum te-ai mutat din viața aceasta, iar lumea aceasta şi slava ei socoteşte-o ca pe o colibă părăsită; că dacă nu te vei găti astfel pe si­neţi, nu poţi să vieţuieşti precum se cuvine călugărilor şi să biruieşti patimile şi poftele cele lumeşti, care pogoară pe oameni întru pierzare. Că nemincinos e Cel ce zice: „Că ori­cine voieşte să-Mi urmeze Mie, să se lepede de sineşi, să-şi ia crucea sa şi să vină după Mine.

Că cel ce voieşte să-şi afle sufletul său îl va pierde pe el; iar cel ce îl va pierde pentru mine, afla-l-va pe el” (Matei 16: 24-25). Şi să mai ştii că cel ce se apropie de Domnul, acestuia i se va în­tâmpla unele ca acestea: ispite, necazuri, os­teneală, mâhniciune, golătate, strâmtorare, defăimare şi cele ce sunt ca acestea; că întru acestea se cearcă răbdarea omului şi se arată dorul ce-l are către Dumnezeu. Deci cel ce se dă pe sineşi cu toată inima ocârmuirii stare­ţului după Dumnezeu biruieşte întru toate acestea; căci numai sloboda şi desăvârşita alegere a voinţei o cere Dumnezeu de la noi, şi numai El ne dă nouă vârtute şi ne dă­ruieşte biruinţă, precum este scris: „Apărător este tuturor celor ce nădăjduiesc spre Dânsul” (Ps. 17: 31).

Deci ţi-am spus acestea de mai-nainte, ca nu cumva, intrând [în via­ţa călugărească] şi peste acestea dând, căindu-te, să zici: „N-am ştiut că mi se vor întâmpla unele ca acestea”. Căci, iată, cele ce ţi se vor întâmpla se făcură ţie cunoscu­te de mai-nainte, ca şi tu de mai-nainte să-ţi găteşti gândul. Căci a pune temelie nu este osteneală, ci a săvârşi zidirea; căci, pe cât de mult se înalţă zidirea, pe atât de multă oste­neală dă celui ce o zideşte, până la săvârşirea lucrului. Ascultă ce zice mântuitorul glas: „Este oare cineva dintre voi care, voind să zi­dească turn, să nu şadă mai-nainte şi să numere cheltuiala ce o va face spre săvârşirea lui? Ca nu cumva, punând el temelia şi neputând a săvârşi, toţi cei ce-l vor vedea să înceapă a-l batjocori pe el, zicând: Acest om a început a zidi şi n-a putut să săvârşească” (Luca 14: 28-30). Războiul os­taşilor este scurt, iar al călugărului, până la ducerea lui către Domnul.

Sfântul Efrem SirulEverghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 139-140

Leave a reply

required