Interviul cu maica Epistemia, stareţa mănăstirii „Sfântul Marele Mucenic Gheorghe” (Suruceni)

– De ce este nevoie de introducerea disciplinei „Bazele ortodoxiei” în programul de învăţământ? De ce această necesitate a apărut acum şi nu a fost formulată mai devreme?

-De fapt, realizarea educaţiei religioase în învăţământul preuniversitar nu este o noutate. Lucrul acesta a fost propus cu mulţi ani în urmă. Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove a făcut nenumărate demersuri către fostele guvernări pentru a fi introdusă această disciplină. De ce astăzi s-a reluat această chestiune? Deoarece climatul moral-spiritual din societate lasă mult de dorit. Desolidarizarea de sacru constituie drama lumii contemporane.
Suntem într-un vacum spiritual, în care nihilismul, această „filozofie luciferică”, cum o numeşte părintele Serafim Rose, se face auzit din ce în ce mai mult. Actualmente se crede într-un adevăr relativ, într-un adevăr virtual, ca urmare a păcatului ce întunecă mintea omului creat cu potenţialităţi reale,

ontologic puse în noi, de a fi chip şi asemănare a lui Dumnezeu. Părăsirea credinţei într-un Adevăr Absolut, într-un Dumnezeu creator şi proniator, Dumnezeu ce ne-a creat pe noi, şi nu pe care l-am creat noi, are un impact serios asupra mentalităţii omului contemporan.

Trăim într-o societate axată preponderent pe pseudo valori, societate secularizată intensiv. În acest context, familiarizarea tinerei generaţii cu adevăratele valori, valori ce parvin din Credinţa noastră milenară, e o condiţie fără de care nu se poate. Suntem un popor de sorginte latină, dar cu însemne ortodoxe din naştere, scrise nu doar pe lespezi de piatră, ci în inimile noastre. După spusa unui ierarh ortodox, „standardul de civilizaţie a unui popor este condiţionat atât de variabile materiale, cât, mai cu seamă de repere spirituale.

Dacă din perspectivă materială avem încă multe bariere de trecut, din punct de vedere spiritual am putea deveni exemple pentru alţii. Când credinţa este vie, puternică şi
„lucrătoare prin iubire”, ea poate deveni, desigur, izvorul speranţei, al înălţării noastre în lume şi dincolo de ea” .

În calitate de creştini-ortodocşi, cum definim omul: o fiinţă trihotomică sau dihotomică? Dacă pornim de la premisa că omul are suflet, raţiune şi trup, atunci ne dăm perfect de bine seama de necesitatea introducerii acestei discipline în învăţămîntul preuniversitar. Dar dacă-l tratăm doar ca pe o fiinţă cu raţiune şi trup, atunci ne va veni foarte geu să discutăm şi să ajungem la un numitor comun.

Într-o societate dezaxată moral, nu putem fi indiferenţi. Cunoaşterea credinţei noastre ortodoxe şi profesarea valorilor ei este un deziderat, o condiţie indispensabilăpentru realizarea unei educaţii axiologice.

Elevii trebuie să fie conştienţi de credinţa lor, să o cunoască, să înveţe în ce cred şi de ce cred, să aibă o viziune ortodoxă asupra lumii. În acest context, propunerea domnului Valeriu Pasat de a organiza un referendum legislativ pentru introducerea disciplinei „Bazele Ortodoxiei” în învăţămîntul preuniversitar a fost binevenită. Propunerea a fost făcută în cadrul Mitropoliei, la lansarea lucrării domniei sale „Православие в Молдавии (1940-1991), власть, верующие, церковь” şi a fost susţinută de cei prezenţi. La lansare au participat nu doar clerici, dar şi personalităţi notorii din domeniul ştiinţei şi al culturii. Se pune întrebarea: de ce referendum? Probabil, pentru a fi soluţionată definitiv această problemă şi a nu specula cu ea şi a incita spiritele în perioada pre-electorală. S-au facut suficiente promisiuni şi au rămas doar promisiuni.

În calitate de creştini-ortodocşi, încercăm să respectăm ceea ce ne-a dat Dumnezeu, raţiunea şi libertatea, dreptul de a decide. Poporul este în drept să decidă: Este necesar sau nu este necesar ca această disciplină să fie introdusă în învăţământul preuniversitar? Considerăm că este destul de democratic. Dacă poporul va decide să fie introdusă – va fi, dacă poporul va decide să nu fie introdusă – ne vom conforma.

– Ce-i împiedică totuşi pe politicieni să ia o astfel de decizie pentru că procedural nu este atât de complicat să adopte o lege care să introducă „Bazele ortodoxiei”?

– Este foarte greu de spus. Lumea nu-şi prea dă seama ce se întîmplă. A fost hotărârea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova de a susţine iniţiativa. A avut loc şedinţa lărgită a Sinodului cu participarea protopopilor şi a stareţilor de mănăstiri, ca după aceasta să fie organizată o adunare generală cu reprezentanţi ai întregii Biserici. La respectiva adunare au fost desemnate persoanele care vor colecta semnăturile necesare pentru iniţierea referendumului. Comisia Electorală Centrală a acceptat. Dar, probabil, cuiva nu i-a placut ceva şi decizia CEC a fost anulată.

Prea puţină transperenţă… Populaţia, de fapt, puțin informată. În mass-media se fac nişte discuţii de suprafaţă, la care participă persoane mai puţin avizate în problemele de educaţie, se aruncă, pur şi simplu, nişte replici, neştiindu-se, de fapt, în ce rezidă această disciplină; ce ne dorim prin introducerea ei în sistemul educaţional. Dacă ni s-ar fi permis să realizăm ceea ce s-a iniţiat, probabil că lumea ar fi acceptat, deoarece e o disciplină care ar contribui mult la asanarea climatului moral-spiritual din societatea secularizată de astăzi. Decizia rămâne la discreţia poporului.

Hotărârea de a introduce disciplina „Religia” de la 1 septembrie în calitate de disciplină opţională nu este ceva nou, deoarece în planurile de învăţămînt o atestăm din anul 2007, alături de alte două discipline: „Credinţa creştin-ortodoxă” şi „Istoria religiilor”. Chestiunea rezidă în altceva, ce s-a elaborat pentru implementarea acestor discipline în decurs de trei ani? Ceea ce nu s-a realizat pe parcursul a trei ani, se va realiza, oare, în decurs de două luni şi acestea de vacanţă? Un specialist onest va recunoaşte, că implementarea unui nou conţinut educaţional necesitată timp, potenţial intelectual şi resurse financiare. Este necesară elaborarea concepţiei, a curricu-
lum-ului disciplinei respective, experimentarea şi validarea conţinutului, instruirea cadrelor didactice etc. Sistemul educaţional nu-i compatibil cu terapia de şoc. Se spune că la elaborarea programei de Religie vor participa reprezentanţi ai tuturor cultelor oficial înregistrate în republică. Nu-i exclus să avem un sincretism religios în şcoală de la 1 septembrie, cu toate că 94,3 la sută dintre cetăţenii Republicii Moldova sunt creştini-ortodocşi.

– Ce presupune totuşi obiectul „Bazele ortodoxiei”, căci de multe ori s-a vorbit, dar nu se cunoaşte ce presupune programul. Care sunt componentele, subiectele?

-În proiectul de Lege cu privire la predarea „Bazelor ortodoxiei” în învăţământul preuniversitar din Republica Moldova, care urma să fie supus referendumului, este specificat ce vor studia elevii: morală, conştiinţă, cultură ortodoxă, principii şi dogme ale ortodoxiei, istoria bisericii ortodoxe, rolul bisericii ortodoxe în istoria poporului, relaţia dintre biserică şi stat.

Programa prevede realizarea obiectivelor ce vizează mai multe aspecte ale studiului ortodoxiei: antropologic, istoric, cultural, moral, social, tradiţional, biblic, dogmatic, ritualic. Dimensiuni cunoscute la scară naţională şi internaţională, promovate de specialiştii în domeniul educaţiei.

De ce elevii nu trebuie să cunoască izvorul spiritual al acestui popor? De ce nu trebuie să cunoască, de exemplu, că cetatea Tomisului, Constanţa de astăzi, e cetatea de scaun a ortodoxiei pentru teritoriul carpato-danubian-pontic? De ce nu trebuie să cunoască că în acest teritoriu a propovăduit cuvântul Evangheliei Cel întâi chemat, Sfântul Apostol Andrei?

De ce să nu cunoască tinerii că mănăstirile noastre au fost focare de cultură, că avem o artă spirituală cunoscută în lumea întreagă: mănăstirile cu pictură murală externă, bisericile şi mănăstirile rupestre, iconografia? De ce să nu cunoască că avem opere veritabile în domeniul literaturii, picturii, muzicii ce au fost inspirate din Sfânta Scriptură şi Sfînta Tradiţie? De ce? De ce să nu cunoască că acest popor s-a născut creştin? Ortodoxismul îl atestăm nu doar pe lespezi de piatră, ci în inimile noastre. De ce ar trebui să privăm copiii de acest drept? Dacă neglijăm un trecut, nu ştiu dacă mai putem avea un viitor. Sau ne este ruşine de strămoşii noştri care au fost creştini ortodocşi?

– Cum se va proceda cu copiii care sunt de alte confesiuni?

– Pentru aceşti elevi s-a propus o alternativă – istoria religiilor. Ferice de cel ce-şi păstrează identitatea şi nu are aroganţa a o impune altora. Nu impune Biserica pe nimeni… Ortodoxia este aerul fără de care noi nu putem exista. Dacă am fi axaţi bine în credinţa noastră creştin-ortodoxă, în alt mod am percepe lucrurile, alta ar fi atitudinea faţă de cei din jur. Necunoaşterea ne face să fim aşa cum suntem. De fapt, ce ne învaţă credinţa noastră creştin-ortodoxă: să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi; ceea ce doreşti să-ţi facă ţie lumea, să faci şi tu ei; să te rogi pentru neprietenii tăi? Este ceva ce contravine unei morale sănătoase, e în detrimentul unui tânăr, unei societăţi? Actualmente se operează cu educaţia axiologică, educaţia valorilor prin valori. Oare ortodoxia nu este o valoare?

– Există în prezent un grup care lucrează asupra unui program de predare a „Bazelor Ortodoxiei”?

– S-a lucrat şi se lucrează şi în prezent în acastă direcţie. Dar se intenţiona constituirea unei comisii naţionale din specialişti în domeniu propuşi de Ministerul Educaţiei şi de Biserică, lista nominală a acestora urma să fie aprobată de ambele instituţii. Conform Proiectului ce urma să fie supus referendumului, de competenţa respectivei comisii ţine procesul de implementare a noului conţinut: elaborarea concepţiei, elaborarea şi experimentarea curriculum-ului, determinarea tehnologiilor de
predare-evaluare a cunoştinţelor elevilor, de instruire, testare, reciclare a cadrelor didactice etc.

– În cazul în care „Bazele Ortodoxiei” nu vor fi introduse, cum va proceda Biserica? Va căuta căi alternative de a ajunge la tineri?

Educaţia a fost şi va fi una din obligaţiile Bisericii. În sistemul educaţional această disciplină trebuie să-şi găsească locul. Noi, membrii Bisericii, vom solicita în continuare organelor de resort să fie introdusă disciplina „Bazele Ortodoxiei” în planurile de învăţămînt. Astăzi, cînd tinerii sunt atacaţi de atîta informaţie nocivă prin intermediul internetului, este un păcat să nu le oferim nişte repere, este necesar un mecanism, o modalitate de a tria informaţia.

Să nu uităm de faptul că avem un suflet pentru care va trebui să oferim la un moment dat un răspuns. Faptele noastre nu rămân fără urmă. Dumnezeu ne-a dat raţiunea pentru a sesiza natura lucrurilor, ontologic ni s-a dat posibilitatea de a discerne binele de rău şi dreptul de a decide, dar trebuie să ne asumăm şi consecinţele.
Suntem, de fapt, într-o perioadă destul de dificilă din punct de vedere moral, economic, politic. Situaţia ar putea fi redresată mult mai lesne, dacă am avea verticalitate.
Încă nu ne-am obişnuit să ne estimăm la justa valoare, nu am sesizat pe deplin că am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi suntem chemaţi spre veşnicie. Noi înşine ne periclităm propria libertate, propria fericire. De ce?

– În acest context, cum priviţi implicarea Bisericii în susţine-rea unui partid politic? Există o astfel de necesitate? Ar fi un răspuns la influenţa unor culte neoprotestante asupra partidelor care se află la guvernare?

– În opinia mea, decizia ultimului Sinod al Bisericii a fost un răspuns la interzicerea colectării semnăturilor pentru iniţierea referendumului. Mai mult ca atât, a fost denigrat public ierarhul Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înalt Preasfinţitul Vladimir. Cred că nu ne onorează pe nimeni să solicităm public demisia unui mitropolit.
Să fim atenţi. Dacă suntem ortodocşi, ar trebui să recunoaştem că nu ţine de competenţa politicenilor numirea şi destituirea unui ierarh. Biserica a fost pusă în situaţia de a reacţiona. Cineva a provocat şi a tensionat în mod intenţionat situaţia, iar Biserica nu putea să rămână fără replică, fiindcă prea multe lucruri denigratoare s-au adus în adresa ei. Nu va face Biserica politică, dar e un moment când glasul Bisericii trebuie să fie auzit, se impune o schimbare. Nu se mai poate în continuare aşa.

Propunem introducerea „Bazelor Ortodoxiei”, fiindcă suntem ortodocşi din naştere şi nu acceptăm în şcoli un surogat religios. Trebuie să fim corecţi la acest capitol. Se discută în ultimul timp despre ecumenism. Ecumenismul contravine dogmelor şi principiilor noastre ortodoxe, stabilite la cele şapte Sinoade ecumenice.

Sunt lucruri care au fost stabilite o dată şi pentru totdeauna de Sfinţii Părinţi şi e necesar a fi luate în serios. Dogma nu se supune modificării, categoric nu! În ultimul timp prea mult este condamnată Biserica, dar de fapt Biserica solicită nişte lucruri necesare pentru fiecare din noi.

Biserica şi-a expus opinia sa vis-a-vis de introducerea disciplinei „Deprinderi de viaţă” în învăţământul preuniversitar şi a fost aspru criticată. Dar lumea noastră şi-a pus întrebarea ce se promovează prin intermediul acestei discipline şi în ce măsură studierea ei ar contribui la schimbarea moralităţii unei societăţi secularizate? Au fost fabricate manuale peste noapte fără a se solicita opinia cetăţenilor. Dacă Biserica nu îşi expunea poziţia sa, o poziţie sănătoasă, poate că disciplina respectivă s-ar fi predat… dar la noi te poţi aştepta la orice, nu este exclus să atestăm la 1 septembrie această disciplină în planurile de învăţământ.

– Posibil că unii din cititorii noştri nu cunosc ce presupunea obiectul „Deprinderi de viaţă”. Aţi putea să ne explicaţi în câteva cuvinte care a fost esenţa problemei?

Eu cred că pe un om care se respectă, ştiind că are o credinţă, o tradiţie, nişte strămoşi cu o moralitate sănătoasă, o responsabilite în faţa lui Dumnezeu pentru sine şi pentru aproapele, l-ar deranja faptul că elevilor li se propune noţiunea de familie tradiţională şi „familie netradiţională”. Familie tradiţională: mama, tata, copilul, şi „familia netradiţională”, cine, oare, face parte din ea… Chestiuni de felul acesta trebuie cultivate copiilor, nişte anomalii care îl dezonorează, îl desfigurează pe om, îl face să cadă din demnitatea sa de fiu a lui Dumnezeu? Să studiem atent respectivele manuale şi să decidem ce avem de făcut.

– Ce trebuie să facă tinerii pentru a contribui la o reînnoire a societăţii?

Trebuie să fim oneşti cu noi înșine, să încercăm să ne întrebăm ai cui fii suntem şi pentru ce am venit în această lume. Să ne întrebăm dacă într-o ţară ortodoxă avem necesitate de planificări de familie, de „familii netradiţionale”, de concubinaj, de chiuretaje, de copii în vitro, de experimente pe embrion, de produse genetic modificate, de delapidări, ranchiună, egoism etc, şi dacă toate lucrurile astea ne satisfac? Să încercăm să ne întrebăm în cine credem: în Dumnezeul Cel care ne-a creat pe noi sau în dumnezeul pe care ni l-am creat noi? Să încercăm să punem pe Dumnezeu în centrul universului şi imediat o să ne găsim fiecare locul. Să ne gândim la faptul că avem un suflet şi trebuie să ne îngrijim de el, să ne gândim la faptul că avem nişte strămoşi şi că strămoşii noştri au fost creştini ortodocşi cu o înaltă verticalitate, să păstrăm şi să promovăm ce au avut dânşii şi nu vom greşi.

– Cât de mult corespunde actualul program de învăţământ învăţăturii Bisericii Ortodoxe?

Religia nu s-a opus ştiinţei. Dimpotrivă, unii oameni de știință au încercat să conteste ceea ce nu este de contestat. Spunea cineva: „Dacă educi tânărul în spiritul concepţiei că descinde din maimuţă, de ce îi ceri mai mult decât unei fiinţe evoluate dintr-un necuvîntător? De ce îi pretinzi acte ce pun în lumină responsabilitatea umană? E om? Tratează-l ca atare. Omul e om, animalul e animal. Să-i dăm fiecăruia ce i se cuvine. Fără Dumnezeu, educaţia nu se poate numi altfel decît dresaj, momeală, minciună”.

– Ce va face în continuare grupul de iniţiativă pentru organizarea referendumului în favoarea introducerii „Bazelor Ortodoxiei”?

Ceea ce a făcut şi până acum. Cert este că se va strădui să ducă la bun sfârşit intenţiile, deoarece intenţiile bune sunt ale noastre, dar harul şi puterea sunt ale lui Dumnezeu. Să nădăjduim! O întenţie bună trebuie să fie realizată.

Interviu realizat de Ecaterina Luțișina, pentru Revista Axa, nr. 21, cireșar 2010.

Posted in: Interviuri.
Last Modified: decembrie 11, 2013

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.