Inima este un izvor, iar gura este un râu. Ceea ce se află în inimă se varsă şi se prelinge pe buze. Ce cuvinte sunt în inimă, aceleaşi cuvinte-s și pe limbă; şi ce urâciune e în inimă, aceeaşi urâciune-i și pe limbă.
Tot ceea ce nu dăm ca să folosească Dumnezeu, folosește vrăjmașul. Pentru aceasta Domnul ne dă poruncă ca să-L iubim din tot sufletul și din toată inima, ca să nu găsească loc cel viclean înlăuntrul nostru.
Domnul l-a pomenit pe tâlhar în ultima clipă, pentru ca nimeni să nu deznădăjduiască. Dar numai pe unul singur, ca nimeni să nu nădăjduiască prea mult în milostivirea Sa.
Rare sunt sufletele care au destulă bărbăție pentru a ieși de pe cărările bătute ale mulțimilor de oameni, spre a trăi după poruncile lui Hristos în această lume căzută.
Dumnezeu poate face orice, în afară de a ne sili să-L iubim.
În anumite boli medicii prescriu o măsură cât mai mare de medicamente, ca de pildă: bea cât mai multă apă! Credinţa însă, este doctoria sigură a sufletului numai atunci când se ia în cea mai mare măsură. Crede cât poţi mai mult!
Nu vă comparați cu semenii voștri, dar cu sfinții, o asemenea comparație ne va arăta cât de păcătoși suntem.
Smerenia este o împăcare cu toate circumstanțele acestei vieți, e starea omului care, orice s-ar întâmpla, le primește ca din mâna lui Dumnezeu.
Sfinţii sunt adevărata măsură a omului. Atunci când noi vom invoca, la Judecată, înaintea lui Dumnezeu, diverse motive pentru care nu am lucrat la mântuirea sufletului nostru, îi vom vedea alături pe sfinţi, pe aceia care, în condiţii mai grele decât ale noastre, au dobândit harul sfinţeniei.
Orice om căruia Dumnezeu i-a acordat rarul și înfricoșătorul privilegiu de a cunoaște fie și într-o măsură cât de redusă agonia rugăciunii lui Hristos din grădina Ghetsimani, va da încetul cu încetul și chinuitor peste o conștiință convingătoare a învierii propriului său suflet și peste o simțire a biruinței de netăgăduit și definitive a lui Hristos.
Cine iubeşte pe Domnul, acela îşi aduce aminte întotdeauna de El, iar aducerea-aminte de Dumnezeu naşte rugăciunea.
Sfinte Cuvioase Părinte Antipa, roagă-te lui Dumnezeu pentru Dumnezeu!
Cel mai scump dar pentru viaţa noastră cea sufletească este lumina lui Hristos, lumina vieţii. Dar, pentru acest dar ne trebuie ochi sufleteşti. Fără să avem ochi sufleteşti şi vedere sufletească, lumina lui Hristos n-are niciun preţ pentru noi.
Maica Domnului este acolo unde curg lacrimi fierbinţi din cauza necazurilor. Ea este acolo unde Ei i se aduc calde rugăciuni în grele suferinţe şi situaţii fără ieşire. Ea este acolo unde oamenii se află chiar pe marginea prăpastiei primejdioase.
Iubirea este un lucru nevăzut, este taina lui Dumnezeu, este Dumnezeu Însuşi. Ea nu se poate trăi decât pe măsură ce inima noastră îşi deschide petalele credinței precum floarea însetată după lumina soarelui.
Precum sfântul poate sta în legătură cu oamenii care se roagă lui, ajutându-i în chip minunat, cu atât mai mult păstrează el însuşi o anumită legătură cu trupul său, care a fost şi el lăcaşul Duhului Sfânt.
Momentele de suferință și de jertfă sunt clipe de binecuvântare, căci lângă fiecare cruce se află și o înviere.
Părintele Efrem Filotheitul