Adeseori se strecoară în tonul meu o notă de insistenţă; nu suport să fiu contrazisă, şi deseori îmi jignesc aproapele vorbind tăios.”
Mai pe şleau, ar fi trebuit să ziceţi: „Vreau să fiu împărăteasă în cercul meu, ca totul să se mişte după porunca mea.” Aceasta este iubirea de stăpânire, una dintre fiicele întâi-născute ale trufiei, tovarăşa întărâtării şi a mâniei. Iată în care tagmă vă aşază mişcările şi faptele ce se strecoară câteodată în dumneavoastră! Vedeţi şi singură că trebuie să vă îngrijiţi a tăia în faşă, ca din mici cum se arată acum să nu se facă mari şi să nu facă din dumneavoastră o persoană insuportabilă, nesuferită de oameni şi dezgustătoare înaintea lui Dumnezeu – şi apucaţi-vă de asta mai mult decât de orice altceva, deoarece mişcările acestea arată că acolo, în adâncul inimii, zace ceva foarte rău şi pierzător.
Ce anume trebuie să faceţi pentru a reuşi? Întrucât băgaţi de seamă aceste mişcări şi vă daţi seama că sunt rele, aveţi deja primul lucru de care este nevoie.

Cel de-al doilea va fi să nu mai faceţi cum vă insuflă ele, ci pe dos: cui pe cui se scoate. In locul tonului autoritar, de poruncă, să vă obişnuiţi să cereţi şi să propuneţi întotdeauna: „nu vreţi să?.”, pregătindu-vă dinainte ca dacă cererea şi propunerea dumneavoastră nu vor fi acceptate să stăruiţi cu şi mai multă căldură ori să cedaţi cu smerenie. Cel mai bine este să faceţi dumneavoastră mai mult în loc să aruncaţi asupra altora povara treburilor. Poruncind să alegem a fi tuturor slugă, nu stăpân, Mântuitorul a arătat care este mijlocul cel mai bun spre a înăbuşi iubirea de stăpânire. Cine a luat hotărârea de a fi slugă tuturor nu-şi va îngădui să vorbească aspru şi să se simtă jignit atunci când e contrazis. Lucrând împotriva mişcărilor de felul acesta care apar le slăbim, le facem să se rărească şi în cele din urmă le nimicim de tot – dar, în al treilea rând, trebuie totodată să o facem în duhul smereniei şi pocăinţei, rugându-ne Domnului. Aceasta va insufla lucrării noastre o blândeţe ce respiră dragoste şi face atrăgătoare purtarea simplă, lipsită de pretenţii. Ca urmare, toţi vor fi gata să ne asculte şi să ni se supună de bunăvoie în toate, luând-o înaintea dorinţelor noastre şi îndeplinindu-le fără să li se poruncească.
Pe această cale să vă osteniţi ca să ajungeţi împărăteasă în cercul dumneavoastră. Atunci veţi stăpâni peste toţi fără iubire de stăpânire, nu veţi avea de îndurat contraziceri, fiindcă nu le veţi întâlni; nu veţi jigni pe nimeni nici prin bruscheţea felului de a vorbi, fiindcă nu vor fi motive pentru aceasta. Totul se va mişca la semnul dumneavoastră, fără ca măcar să băgaţi de seamă. Bineînţeles, aceasta este o osteneală de o viaţă întreagă, dar, după cum vedeţi, aveţi de ce să vă osteniţi! Domnul să vă dea binecuvântare!

                                                          Sfântul Teofan Zăvorâtul, Despre felurite probleme de credinţă şi viaţă, Editura Sophia

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.