Dacă înveţi toate câte ţi-a poruncit să le păzeşti, prin aceasta îi vei avea pe mulţi care să-ţi urmeze cu sârg. Căci după cum lumânarea, când este luminoasă, poate să aprindă mii de alte lumânări, dar fiind stinsă nici sieşi nu-şi va da lumină, nici pe alte lumânări nu va putea să le aprindă, aşa este şi cu viaţa curată: dacă lumina din noi este strălucitoare, vom face mii şi de ucenici, şi de învăţători, punându-ne înaintea lor ca un model. Căci nu vor putea atât să folosească vorbele mele, cât viaţa noastră.
Să zicem, dacă vrei, că este un bărbat, prieten al lui Dumnezeu, şi strălucind prin virtute şi având femeie — fiindcă e cu putinţă ca şi cel ce are femeie şi copii, şi slugi, şi prieteni să placă lui Dumnezeu. Spune-mi, acesta nu va putea să-i folosească pe toţi mult mai mult decât mine? Căci pe mine mă ascultă o dată sau de două ori pe lună, sau nici măcar o dată, şi cele pe care le aud le păzesc doar pe drumul de la biserică acasă şi apoi îndată le aruncă. Dar, dacă văd viaţa aceluia necontenit, câştigă mari lucruri.
Căci atunci când, ocărât fiind, el nu ocărăşte înapoi, nu aproape că a împlântat şi a întipărit sfiala îngăduinţei lui în sufletul celui ce-l ocărăşte? Şi chiar dacă acela nu mărturiseşte imediat folosul – fiind ruşinat şi înroşit din pricina mâniei sale -, însă, de bună seamă, că primeşte îndată în sufletul său o simţire. Şi este cu neputinţă ca omul ocărâtor, chiar fiară să fie, dacă se amestecă cu unul lipsit de răutate, să nu plece cu mari câştiguri. Căci cele bune, chiar dacă nu le facem, totuşi cu toţii le lăudăm şi ne minunăm de ele. Iarăşi, dacă o femeie vede un bărbat îngăduitor şi blând, dobândeşte mari câştiguri când vieţuieşte pururea împreună cu el; asemenea şi copilul.
Aşadar, este cu putinţă fiecăruia să fie învăţător. Căci zice: „Zidiţi-vă întreolaltă unul pe altul, precum şi faceţi“ (I Tesaloniceni 5,11). Ia aminte! A căzut vreo pagubă peste familie? Se tulbură femeia, ca una ce este mai slabă şi iubitoare de lume? Dacă bărbatul e filosof şi îşi râde de pagubă, o mângâie şi pe aceea şi o înduplecă să sufere cu mărime de suflet. Aşadar, spune-mi, unul ca acesta nu o va folosi pe ea [pe femeie] cu mult mai mult decât cuvintele noastre? Căci a vorbi este pentru oricine uşor, dar când e să ne punem să facem ceva spre trebuinţă, e foarte greu. De aceea, mai degrabă, din fapte obişnuieşte să se modeleze firea omenească.

              Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântări despre viața de familie, Editura Învierea, Timișoara, 2005, p. 34-35

Leave a reply

required