Sunt de părere, că cel mai bun, mai frumos şi mai sfânt între daruri este sănătatea pe care Dumnezeu o dăruieşte omului întru prelungirea vieţii. I se dă astfel omului posibilitatea, şansa unică de a mai îndrepta din lucrurile de care nu a reuşit să se îngrijească în anul ce tocmai s-a încheiat.
Fiecare dintre noi îşi scrie propria-i poveste. Viaţa omului este alcătuită din clipe. Să valorificăm, aşadar, fiecare clipă, fiecare oră, pentru că numai aşa vom avea o viaţă binecuvântată. După ce vom fi părăsit această lume, mutându-ne la cele veşnice, în Împărăţia cerurilor, va fi prea târziu pentru a mai spune: „Ah, dacă aş mai fi avut încă puţin timp să-mi îndrept greşelile!”.
Prin prelungirea vieţii noastre, dragostea lui Dumnezeu ne cheamă pe toţi, clerici şi laici deopotrivă, sa luptăm pentru a deveni creştini mai buni, mai receptivi, mai conştienţi. Doar atât rămâne în urma noastră: „Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (I Ioan 2, 17). Cel care face voia lui Dumnezeu dă dovadă de constanţă, de smerenie, de neîntinare. Aşa este şi aşa rămâne pentru totdeauna. Doar atunci când ne jertfim, aşa cum ne-o cere Dumnezeu, ne umplem de bucurie. De aceea, „până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi” (Galateni 6,10).
Cât de plăcut este să semănăm seminţele iubirii, ale sacrificiului, ale compasiunii, pe calea pe care păşim! În acest fel, ziua şi anul se termină stând mărturie a faptelor noastre, atâtea câte am fost în stare să facem, cu mulţumirea că ne-am făcut doar datoria de creştini. Doar aşa vom fi mereu binecuvântaţi, vom dobândi harul şi ajutorul lui Dumnezeu, iar noul an va fi unul plin de sfinţenie, în pace şi binecuvântare.
Datoria, misiunea Bisericii este de a pune în practică, în fiecare clipă, porunca iubirii, mai ales în aceste zile sfinte, în care Dumnezeu cel Nevăzut şi Necreat Se pogoară pe pământ, pentru a smulge fiinţa umană din ghearele păcatului şi ale morţii.
Arhimandrit Eusebiu Giannakakis, În mijlocul durerii, la căpătâiul celor suferinzi, Editura Doxologia, pp. 111-112