Rugăciunca este lucrul cel mai important. Ea este calea noastră către Dumnezeu; toate celelalte sunt doar mijloace ajutătoare ale acesteia. Spun însă că trebuie să facem o cât de mică pregătire înainte de rugăciune. Nu treceţi dintr-odată la Dumnezeu; trebuie să vă gătiţi duhovniceşte. Cum face lumea când merge la împărat? Măcar puţin înainte de aceasta să ne gândim şi la noi înşine, şi la Dumnezeu. Cine suntem noi şi cine este Acela cu Care vrem să vorbim? Ce ne este nouă de trebuinţă şi cu ce drept îndrăznim să-I cerem acestea? Şi aşa mai departe.

Principalul este ca, de la început, să ne aşezăm cu umilinţă în faţa lui Dumnezeu şi să-I vorbim parcă la ureche, simplu, copilăreşte. Ce bine este să faci metanii, ce bine este să stai în poziţie de drepţi, fără a-ţi slăbi alene şi neglijent mâinile şi picioarele, ci ţinându-le într-o oarecare încordare! Doamne, miluieşte-ne! Să ne dea Domnul să ne nevoim, fiecare cu puterea şi cu sârguinţa pe care o are. Maica Domnului să vă acopere cu acoperământul Ei!

                                Sfântul Teofan Zăvorâtul, Învățături și scrisori despre viața creștină, Editura Sophia, București, 2012, p. 16

Leave a reply

required