Trebuie deci să ştim ce curse ne întinde diavolul şi cum se luptă să ne înrobească, căci doar atunci vom putea rupe sforile cu care ne înfăşoară. Şi când vom scăpa de tirania lui, va veni în noi Împărăţia lui Hristos, care vine numai la cei care-L cunosc. Atunci vom deveni împreună-locuitori cu îngerii. Atunci, în locul blestemului lui Adam, vom avea binecuvântarea dumnezeiască. Şi în loc de moarte şi stricăciune vom avea viaţă veşnică.
Însă pentru a-l alunga pe diavol şi a ne izbăvi de robia lui, trebuie să-L iubim din tot sufletul pe Hristos. Şi Acela, când îl vom iubi cu putere şi sinceritate, va scoate din noi şerpii cei otrăviţi ai nesimţirii şi nepăsării, care nu ne lasă să ne apropiem de Dânsul. De aceea mulţi creştini care se îndepărtează de Dumnezeu devin călcători de jurăminte, invidioşi, osânditori, părtinitori, necuraţi, mândri, hoţi, nedrepţi, prefăcuţi, desfrânaţi, preacurvari, nelegiuiţi. Pentru că fără Dumnezeu devin supuşii celui viclean.
Vai de noi dacă ne rugăm la Dumnezeu şi facem milostenii, dar sufletul nostru rămâne necurat. Rugăciunea celui mânios este murdară. Milostenia celui mândru nu este bineprimită de Dumnezeu. Binefacerea celui nedrept şi darul celui părtinitor nu-I sunt plăcute Domnului. Dumnezeu nu poate fi înşelat. El vrea inima noastră întreagă. Nu putem fi în stăpânirea diavolului, crezând că ne facem plăcuţi lui Dumnezeu. Ne-o spune Apostolul: „Dumnezeu nu poate fi batjocorit”.

                                                 Sfântul Simeon Noul Teolog, Miezul înțelepciunii Părinților, Editura Egumenița, Galați, pp. 47-48

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.