Într-o zi, un călugăr veni să îl caute pe unul dintre cei mai faimoşi Părinţi ai pustiei egiptene, pe Avva Pimen, care era ucenicul Avvei Macarie cel Mare şi care primise veşmântul călugăresc din mâinile Sfântului Antonie însuşi, părintele tuturor monahilor creştini. „«Câţiva fraţi locuiesc cu mine, vrei să le poruncesc?». Bătrânul zice: «Nu, fă tu întâi ce ai de făcut şi, dacă ei vor să trăiască, vor vedea şi vor face şi ei». Fratele îi zice: «Părinte, dar ei vor să le poruncesc». Bătrânul zice: «Nu, fii pentru ei pildă, nu legiuitor»”. Asta deoarece Bătrânul, părintele duhovnicesc, este el însuşi învăţătură, întreaga lui viaţă este un mesaj. Viaţa trezeşte la viaţă, iar părintele se apleacă asupra acestei taine a vieţii nu cu cele pe care le ştie, şi încă şi mai puţin cu cele pe care le-ar putea spune, ci pur şi simplu prin ceea ce este, deci prin ceea ce poate transmite, în cel mai puternic sens al cuvântului: prin calitatea fiinţei sale care iradiază înspre ceilalţi fără ca el măcar să o ştie şi fără să fie nevoie de vorbe.
În Apus, Sfântul Benedict de Nursia spune în regulă pe care o scrie pentru monahii săi de la Monte Cassino, că cel care a primit numele de Avva, adică părinte, trebuie să arate ucenicilor săi „tot ceea ce e bun şi sfânt prin lucrările lui, mai mult încă decât prin cuvintele lui” şi să îi înveţe prin faptele sale „să ocolească ceea ce e potrivnic legii lui Dumnezeu”. Aceasta a dorit el însuşi să facă, potrivit mărturiei Sfântului papă Grigorie cel Mare, biograful lui, care scrie la sfârşitul Cărţii II a Dialogurilor sale următoarele: „Dacă vrem să cunoaştem cu mai mare amănunţime felul în care a trăit, putem găsi în învăţămintele Rânduielii tot ceea ce el însuşi a arătat prin pilda faptei, căci sfântul, fără umbră de îndoială, nu a putut învăţa într-un fel şi să vieţuiască într-altul”. Această remarcă este importantă pentru că subliniază continuitatea dintre viaţă şi predanie, sugerând, oarecum, întâietatea celei dintâi faţă de cea de a doua. Înainte de a fi un legiuitor, Benedict era un nevoitor. Aceasta înseamnă că regula lui este experienţa sa condensată, rodul sfinţeniei lui şi oglindirea exactă a vieţii sale.

                                                                      Cuviosul SIluan Athonitul, Fratele nostru este viata noastra, Editura Renasterea

Leave a reply

required