Omul este dator să arate toată silința, să se lupte și să se împotrivească totdeauna celui viclean și cugetelor celor rele. Într-adevăr, este imposibil ca întunericul patimilor și cugetul cel rău al trupului să nu-și arate rodul lor rău, fie în ascuns, fie pe față. Pentru că, după cum atunci când există o rană în trup, este imposibil, până ce se vindecă, să nu puroieze cât de puțin; – tratând-o, însă, ea se vindecă, dar netratând-o poate infecta întregul trup – tot așa și patimile sufletului, până ce se vindecă, ele rămân, totuși, înlăuntrul lui. Ele se vindecă, doar, în urma unei intense conlucrări cu harul lui Hristos.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre răbdare și discernământ, 9, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 34, pp. 306-307

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.