Exact aceasta este firea, puterea şi vrednicia Tai­nelor: să schimbe lucruri, să prefacă, să preschimbe fapte, să-l facă drept pe păcătos, binecuvântat pe necinstit, să înalţe la cer pe cel de pe pământ.
Într-adevăr, cu „cinci minute înainte” de căsătorie este păcat contactul trupesc al perechii, iar cu „cinci minute mai târziu” nu este păcat. Cu „cinci minute înainte” de binecuvântarea preotului avem pe Sfânta Masă pâine şi vin, iar cu „cinci minute (înţelege o secundă) mai târziu” avem Trupul şi Sângele Domnului nostru cele îndumnezeite. Cu „cinci minute înainte” de Botezul catehumenului împărtăşirea acestuia cu Sfânta împărtăşanie este un păcat greu, iar cu „cinci minute mai târziu” împărtăşirea este o faptă ce se impune şi e sfântă.
Cu „cinci minute înainte” de hirotonia sa în episcop „candidatul” este preot şi nu poate săvârşi hirotonie de cleric, iar cu „cinci minute mai târziu” după săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii în care a fost hirotonit, el hirotoneşte preoţi şi diaconi.
Dar de ce oare să rămânem numai la cele dumnezeieşti şi mai presus de fire, adică la Tainele Bisericii noastre? Oare în cele „ale noastre”, adică în cele omeneşti, nu devin ele oare valabile decât atunci când sunt săvârşite asemănător? Cu „cinci minute înaintea” semnării contractului de către notar şi cei în cauză şi a ştampilării lui, el este o simplă hârtie, iar „cu cinci minute mai târziu” este un act public ce pricinuieşte consecinţe legale de netăgăduit (drepturi şi datorii), uneori de nemăsurată întindere. Cu cinci minute înainte de semnarea lui, testamentul nu diferă de o hârtie de ambalaj, dar cu cinci minute mai târziu are puterea să determine soarta unei averi de sute de milioane. Cu „cinci minute înainte” de jurământul Preşedin­telui Republicii, el este un simplu cetăţean, lipsit de orice stăpânire specială, iar „cu cinci minute mai târziu” are puterea să dizolve guvernul şi Senatul. (…)
Biserica în mod oficial şi documentat şi-a exprimat poziţia în privinţa asta. Şi a spus clar şi categoric că legătura trupească a perechii cu „cinci minute înainte” de căsătorie constituie nu un simplu păcat, ci un păcat atât de mare încât el este considerat impediment la preoţie. (Este cunoscut faptul că păcatele numite mici nu constituie impediment la preoţie, căci altfel nimeni nu s-ar fi făcut preot…). Sinodul VI ecumenic spune, confirmând canonul 69 al Marelui Vasile: „Anagnostul dacă s-ar împreuna cu logodnica sa mai înainte de nuntă, fiind oprit un an, se va primi spre a citi, rămânând neînaintat, adică să rămână în treapta sa. Citeţul care s-a unit trupeşte cu logodnica sa înainte de nuntă (după ce se va pedepsi cu un an de cădere din treaptă), să fie neînaintat, adică să nu se facă nici diacon, nici preot. Acestea le învaţă şi le legiferează Biserica povăţuită de Duhul Sfânt.

Arhimandrit Epifanie Teodoropulos, Familiei ortodoxe, cu smerită dragoste, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 18-20

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.