Mulţi oameni sunt foarte îngrijoraţi de ziua venirii a doua; foarte mulţi oameni nu sunt îngrijoraţi deloc de ziua venirii Domnului. Cei dintâi greşesc, pentru că în toate întâmplările văd „semne” ale venirii a doua şi astfel se înşeală pe ei şi înşeală şi pe alţii. Ceilalţi greşesc amar, pentru că sunt cu totul nepăsători şi nu-şi fac nicio socoteală şi nicio pregătire pentru înfricoşata judecată care ne aşteaptă pe toţi.
Neliniştea unora şi nepăsarea celorlalţi nu trebuie să vină din pricina semnelor care arată – apropiata sau îndepărtata – venirea a doua. Mântuitorul Hristos a mustrat pe aceia care văd şi caută numai „semne” în toate întâmplările (Mt. 12:39,16:4; Lc. 11:29).
Pentru noi nu este de mare însemnătate să ştim când va veni Domnul a doua oară, ci de cea mai mare însemnătate este să ştim cum ne înfăţişăm la scaunul Său de judecată. Ziua şi ceasul când Fiul Omului va veni, nimeni dintre oameni nu le cunoaşte (Mt. 24:36; Mc 13:32; FA. 1:7). Cum dăm noi răspuns în faţa judecăţii, aceasta e întrebarea cea mare. Cum? Iisus Hristos Domnul nostru în direcţia aceasta vrea să ne pregătească: să dăm răspuns bun la înfricoşata Sa judecată. De aceea ne grăieşte în pilde şi ne strigă adeseori: «Privegheaţi!… Fiţi gata!… Privegheaţi şi vă rugaţi!… Că nu ştiţi ceasul când vine Domnul» (Mt. 24:42-43; 25:13; Mc. 13:33; Lc. 21:36).
«Fericite sunt slugile acelea, pe care venind stăpânul, le va afla priveghind» (Lc. 12:37).
Stăpânul este Iisus Hristos, care se întoarce «de la nuntă», de la nunta împărăţiei lui Dumnezeu (Mt. 22:1-10). Slugile sunt toţi creştinii care au primit pe Iisus Hristos ca Domn şi Stăpân la cârma vieţii lor, precum şi toţi aceia care au intrat în slujba Mântuitorului ca să vestească Evanghelia şi să împărtăşească poporului harul Sfintelor Taine (1 Cor. 4:1-2).
Cine este oare sluga credincioasă şi înţeleaptă, pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la vreme? Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul său, o va găsi făcând aşa. Amin grăiesc vouă, că peste toate averile sale o va pune. Iar dacă sluga aceea, rea fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie, şi va începe să bată pe celelalte slugi şi să mănânce şi să bea cu beţivii, venita stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l cunoaşte şi o va pedepsi aspru şi o va face părtaşă cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. (Mt. 24:45-51; Lc. 12:42-46)
Din aceste pilde se vede limpede că pentru creştini cea dintâi cerinţă de pregătire, pentru a da un răspuns bun la judecată, este să fie aflaţi slugi bune, slugi treze, credincioase şi înţelepte, slugi care-şi aşteaptă Stăpânul ca să intre în moştenirea Lui. Privegherea cere de la noi să fim treji şi înţelepţi, să ne dăm seama care sunt datoriile noastre de creştini şi astfel să ni le îndeplinim, încât în orice clipă să fim gata de răspuns bun pentru judecata lui Dumnezeu. Gata oricând pentru clipa morţii; gata oricând pentru înfricoşata judecată; gata oricând să ne întâlnim liniştiţi şi împăcaţi cu Domnul, fără să ne ruşinăm de privirea, de Evanghelia şi de judecata Lui.
Asta înseamnă cuvintele: Privegheaţi, fiţi gata!…

                                                                                Preot Ilarion V. Felea, Pildele Mântuitorului, Fundaţia Justin Parvu, 2014

Leave a reply

required