“Tot ceea ce faceţi, toată muncă voastră, poate contribui la mântuirea voastră. Depinde de tine, de felul în care o faci. Istoria este plină de călugări care au devenit mari sfinţi în timp ce lucrau în bucătărie sau spălând cearşafuri. Calea mântuirii constă în a lucra fără patimă, în rugăciune…
Fie ca Dumnezeu să va dea puterea de a păstra sufletul, mintea şi inima voastră în duhul Lui Hristos. Apoi, tot ceea ce vi se întâmplă poate fi foarte rapid transformat radical. Ceea ce a fost obositor şi descurajator va dispărea, transfigurat de dorinţa voastră de a fi acolo unde este Hristos, Dumnezeul vostru …” (Părintele Sofronie de la Essex)
Cuvintele înţelepte ale bătrânului nu numai că sunt bune pentru mântuirea noastră (care este mereu la îndemână) ci ne reamintesc că nu ar trebui să ne împărţim vieţile în două lumi. Chiar şi călugării trebuie să spele vase…
Dacă recunoaştem că o parte din viaţă noastră este ciudată, lipsită de sens, dar necesară, în timp ce alte părţi ale vieţii noastre sunt interesante şi valoroase pentru Dumnezeu, atunci noi am creat un univers cu două etaje a lumii noastre interioare. Această parte a vieţii mele nu are nici o valoare – în timp ce această parte este de mare valoare. Această, desigur, este o prostie. Chiar şi slujba în Sfântul Altar constă adesea în spălarea vaselor.
Cuvintele bătrânului ne învaţă că problema universului cu două etaje se găseşte în primul rând în inima noastră – nu în cultură din jurul nostru, nici în sarcinile pe care le găsim la îndemână. Dumnezeu este pretutindeni prezent şi plineşte toate lucrurile. El este prezent şi plinește chiar și diferitele sarcini “ciudate” pe care le întreprindem. Nici o sarcină nu este nedemnă de noi. Mama Lui Dumnezeu a schimbat scutecele Dumnezeului cerului. Dragostea noastră pentru cei din jurul nostru nu ar trebui să fie mai puţină. Suntem mișcați sufletește când citim în Evanghelia după Ioan că „Iisus a plâns” la mormântul lui Lazăr, prietenul Său. Fecioara Maria l-a auzit plângând cu mult timp înainte precum fac toţi copiii. Nici mama (sau tatăl) nu ar trebui să dea mai puţină valoare plângerii copiilor lor. Dumnezeu a înțesat totul de dragostea Lui, transformând lumea în scena mântuirii noastre. Slavă lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.
Părintele Stephen Freeman
Sursa: Glory to God for all things | Everywhere Present
Traducere: Luiza Vărzaru