Așa spune Evanghelia: a dat fiecăruia după puterea lui. Unuia dintre noi i-a dat cinci talanți. Presupunem că acesta e summum-ul de calități pe care Dumnezeu poate să-l ofere cuiva, la limita noastra omenească. Altuia i-a dat doi talanți, mai puțin, altuia i-a dat un talant. Dar fiecare a primit ceva. Nu e nimeni în lumea aceasta care să nu fi primit ceva de la Dumnezeu. Oricât ne-am socoti, ne-am umili și am spune noi că n-avem nici un fel de har ori dar de la Dumnezeu, totuși daruri avem. Iar un talant nu înseamnă un singur dar, pentru că un talant era o monedă de o valoare foarte mare. Adica fiecare are un dar destul de mare. Sigur, unii au mai mult, alții au mai puțin.Ce înseamnă înmulțirea talanților? Acolo, în parabola spune să-i fi neguțătorit, să fi luat dobândă. Aceasta înseamnă a folosi darul tău pentru treburile pe care Dumnezeu ți le-a încredințat ție. Fiecare dintre noi trăiește într-o societate, într-o biserica. Fiecare dintre noi face ceva pentru biserică, pentru comunitate, pentru aproapele său. Aceste acțiuni pe care le facem cu darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat, ne câștigă nouă dublu.
Dar sunt unii între noi care spun:
Dumnezeu mi-a dat un dar, ce să fac cu el? Îl țin și îl restitui la Judecată, pentru că atunci ce e al Lui va fi al Lui”.
Aceștia sunt oamenii care trăiesc în neutralitate. În concepția noastră creștină, răul nu are ființă. Ființă are binele. Acolo unde binele lipsește, se instalează răul. Nimeni nu poate să spună: nu fac bine, nu fac rău, nu mă interesează ce face vecinul meu, nu intru în nici un fel de comerț spiritual cu el, nu-l ajut și nu-i cer niciodată ajutorul. A nu face bine înseamnă a fi părtaș răului, căci unde lipsește binele, se înstăpânește răul. Dacă nu-ți pasă că vecinul tău este bolnav, ești rău și faci voia satanei. Dacă nu-ți pasă că vecinul tău trăiește în sărăcie și poate un mic ajutor din partea ta l-ar salva, ai făcut voia celui rău. În materie de bine și de rău, de mântuire și de pierzanie, nu există zonă neutră, zonă gri, pentru că toți suntem făcuți cu darul lui Dumnezeu și Dumnezeu ne cere să fim lucrători.
Creștinismul e religie activă. Iisus Hristos a fost activ. El a venit în lume pentru că a vrut să ne mântuiască pe noi toți. Şi a făcut tot ceea ce trebuie: S-a îngrijit de cele spirituale, dar și de cele materiale. A vindecat pe cei bolnavi, a dat vedere orbilor, a curățat pe leproși, a înviat morți, a ridicat din patul durerii pe cel păcătos și pe cel care era paralizat, a stat de vorbă cu femeile pierdute, a stat de vorbă cu păcătoșii și cu vameșii. Pe toți i-a chemat la mântuire. Aceasta înseamnă că nu există nici măcar un singur om în lumea aceasta care să nu aibă nici un talant de la Dumnezeu, prin care să fie chemat de Dumnezeu la mântuire. Dacă nu se mântuiește, este pentru că el nu vrea să se mântuiască.
La slujirea Bisericii și la slujirea lui Dumnezeu fiecare este chemat. Fiecare a primit un talant și Dumnezeu îți cere să folosești talantul acesta spre înmulțirea faptelor bune, spre sporirea ta duhovnicească, spre înălțarea ta, spre mântuire, ca să câștigi iubirea lui Hristos, Care a venit în lume și S-a răstignit pentru noi. De aceea, vă cer tuturor să contribuiți la bunul mers al Bisericii cu fapta, cu cuvântul, cu prezența la rugăciune, cu propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu în afara Bisericii, cu lupta împotriva sectelor care caută să distrugă adevărata Biserică a lui Hristos, cu iubirea față de ceilalți și cu harul unității între noi. Să lăsăm deoparte vrajba! Să lăsăm deoparte ura! Să lăsăm deoparte critica! Fiecare este criticabil și fiecare este lăudabil, dar noi nu căutăm nici lauda, nici critica. Noi căutăm să-L slujim pe Hristos într-o unitate deplină pentru că, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, Biserica este Trupul mistic al lui Hristos. Capul Bisericii este Hristos și noi suntem mădularele. Dacă un mădular suferă, tot Trupul suferă. Dacă un mădular se bucură, întreaga Biserică se bucură.
Acesta este talantul nostru, aceștia sunt cei cinci talanți pe care i-am primit de la Mântuitorul și pe care trebuie să-i înmulțim. Biserica este a dumneavoastră, nu este a preotului, și vă cer să jertfiți pentru Biserică, să folosiți talantul pe care Dumnezeu vi l-a dat ca această Biserică să sporească, să crească, să se afirme în fața lumii ca o Biserică în care Duhul lui Dumnezeu sălășluiește, faptele bune rodesc, credința se înalță și noi toți ne mântuim.

Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. A sluji lui Hristos înseamnă suferință, Editura Bonifaciu, 2009

Leave a reply

required